Despre alune, nuci si ... despre noi (5)

MIGDALE

Migdalele fac parte din grupa nuciferelor, care formează un fruct uscat, de la care consumăm sămânța bogată în uleiuri și substanțe proteice precum nuca, alunul, fisticul. În schimb în alte clasificări din botanică, migdalele sunt clasificate ca fructe care fac parte din familia fructelor pietroase. Fructele care fac parte din această familie sunt piersicile, prunele, nectarinele, caisele, precum şi cireşele. Dimensiunea și forma sâmburelui de migdală e asemănătoare cu a sâmburelui de piersică. Migdalii cresc până la 4-9 metri, înfloresc înainte de apariția primelor frunze, precum piersicul, cireșul sau prunul, au flori albe sau flori de de o culoare roz-pal, fără codițe. Tocmai după aceste flori se pot deosebi cele două tipuri de migdale: dulci și amare.

Originea migdalelor dulci (migdalii cu flori albe), grecii o asociază cu legenda de dragoste a unei frumoase fete pe nume Fellidy (sau Phyllis, după alții) care separată de iubitul ei Demofont, de dorul lui, se transformă într-un  migdal uscat. Întors acasă, Demofont și-a jelit mult timp iubita. Zeii, au avut milă de el și atunci când el a pus brațul în jurul copacului mort, copacul și-a revenit la viață, a înfrunzit și a înflorit cu flori albe minunate. De atunci migdalul se considera un fruct al fertilității, iar migdalele dulci pe care le face, au un gust plăcut, dulceag și untos.

Conform mitologiei antice grecești, migdalele amare (migdalii cu flori roz-pal) au fost asociate cu moartea tragică a fiicei lui Midas (Midas a fost regele Pessinusului, o cetate din Frigia, cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma orice atingea în aur). Se spune că migdalul amar a crescut exact în locului în care, acesta și-a străpuns inima cu pumnalul, după ce a aflat de moartea soțului ei.

Migdalele amare au o formă mai lată dar și mai scurtă, decât cele dulci și conțin aproximativ 8% acid cianhidric. Aceste nuci pot fi utilizate în produsele alimentare numai după îndepărtarea acestei substanțe periculoase (50 de migdale amare provoca intoxicații fatale).

Aceste migdale se caracterizează printr-un gust amar și puternic și cu un miros specific viu exprimată în timp ce sunt mestecate. Pentru prepararea esenței de migdale și a aromelor de migdale se preferă folosirea migdalului amar.

La gustul bun al migdalelor în general, se adaugă numeroase beneficii pentru sănătate.

Aceste delicioase fructe, conțin 45-55% grăsime și 20-25% proteine​​, vitaminele A, C și E (un antioxidant foarte puternic pentru lupta împotriva cancerului), vitamine din complexul B, acizi graşi Omega 6, fier (Fe), magneziu (Mg) și fosfor (P) și calciu (Ca), potasiu (K), zinc (Zn), seleniu (Se) și acid folic. Conținutul de Calciu în migdale este foarte mare, chiar fiind considerat ca în 20 de migdale se afla la fel de mult calciu ca și în jumătate de cană de lapte.

Persoanele care consumă migdale de cinci ori pe săptămână, prezintă un risc cu 50% mai mic de a face infarct decât cele care nu includ aceste fructe în alimentaţia lor.

Consumul de migdalele dulci este recomandat în cazul unui nivel ridicat de colesterol, la hipertensiune arterială, boli tumorale, obezitate, ulcer, boli ale căilor biliare, arsuri stomacale și mai ales la diabet, deoarece îmbunătăţește răspunsul organismului la insulină, normalizând nivelul glicemiei. Migdalele sunt foarte utile în anemie și tulburări de vedere, deoarece stimulează activitatea creierul. Se crede că migdalele sunt bune contra "mahmurelii" pentru că îndepărtează intoxicația cu alcool. Migdalele în amestec cu zahar sunt utile în tuse, astm, pleurezie și hemoptizie. Migdalele amare sunt folosite în tratamentul bolilor ginecologice, boli ale tractului respirator superior și rinichi.

Atenţie, persoanele cu pietre la rinichi şi cele cu disfuncţii biliare NU trebuie să consume în exces migdale!

Toate aceste beneficii ale consumului de migdale se regăsește și în cazul consumului de lapte de migdale, care este o alternativă extraordinară a laptelui de vacă sau de soia. Laptele de migdale este făcut doar din migdale și apă, doar cel din comerț mai conține zahăr sau vanilie pentru gust. Pentru nu conține grăsimi animale și nici nu provine de la un animal, laptele de migdale este perfect pentru vegetarieni.

De ținut minte:

Rația zilnică pentru migdale dulci este de 20 bucati (aproximativ 20-30g). Rația zilnică de migdalelor amare pentru adulți este de 2 bucăți, dar pentru copii, consumul acestor migdale este interzis.

În bucătărie, migdalele dulci nu sunt folosite numai în ciocolată și înghețată. Ele se mai adaugă la nuga, biscuiți, pâine și la multe alte deserturi (supracunoscute sunt pricomigdalele). Deasemenea, sunt folosite și în preparate de bază, astfel migdalele dulci se combină foarte bine cu peștele, în special cu păstrăvul. Bucătăria italiana este foarte cunoscută pentru folosirea migdalelor, dar acestea nu reprezintă un ingredient Italian autentic. Au fost introduse în cultura mediteraneană de alte grupuri etnice care s-au stabilit în insulele din jurul Siciliei. Mai târziu, când arabii au cucerit Sicilia (între secolele 9-11 d.Hr.) migdalele au devenit foarte populare și influența s-a răspândit încet pe continent.

Extractul de migdale este un excelent substituent al celui de vanilie, fiind foarte important pentru persoanele cu diabet zaharat. Migdale prăjite și sărate sunt un bun supliment la savurarea anumitor băuturi alcoolice. Cojile de migdale sunt utilizate pentru aromatizarea și îmbunătățirea culorii la coniacuri, lichioruri, vinuri. Un loc special îl ocupă migdalele în preparatele din bucătăria chineză, thailandeză și indoneziană, ca o completare la un număr mare de alimente, în special pentru orez prăjit, carne de pasăre, fructe de mare etc.

Celebrul lichior italian "Amaretto" este preparat din migdale dulci și amare, cu adaos de ierburi aromatice și vanilie. Tot așa, se bucură de un imens succes și băutura ”Disaronno”, tot un bitter dulce cu aromă puternică de migdale.

Cred că ați auzi de multe ori cuvântul "marțipan" sau ați văzut că intră în compoziția anumitor torturi sau bomboane. Adevăratul marțipan nu e altceva decât un amestec de migdale pisate cu faină și sirop de zahăr sau zahăr pudră. Exista mai multe rețete de marțipan făcute în casă, însă toate au la bază migdalele și zahărul. Se pote folosi în plus, apa de trandafiri, zeama de lămâie, vanilie, miere etc.

În cosmetică, se folosește uleiul de migdale, care este făcut din migdale dulci prin presare la rece sau la cald. Uleiul de migdale este utilizat pe scară largă în industria alimentară, industria cosmetică și farmaceutică și își găsește o utilizare pe scară largă în arta de masaj și aromoterapie ca un ulei de baza. Uleiul de migdale este un solvent pentru soluția injectabilă de camfor, bază pentru alifii terapeutice și cosmetice (catifeleaza pielea și are proprietăți anti-inflamatorii). Și, de asemenea, este utilizat ca un sedativ de uz intern, la boli de inimă, la pneumonie, etc. În medicina populară, sâmburi de migdale dulci sunt folosite pentru anemie, diabet zaharat, astm, insomnie, migrenă, ca un antitusiv în convulsii.

Uleiul de migdale neprelucrat îmbunătățește gustul mâncărurilor și poate fi folosit inclusiv pentru salate, cereale și sandwichuri.

Așa că, nu vă mai îndoiți de beneficiile acestei minunate nuci și folosiți-o la maximum!

Se mai pot spune multe, dar deocamdată e deajuns!

Va urma...!