Medalie de aur - Campionatul International de Gatit in aer liber - Arad 2012

Medalie de aur - Campionatul International de Gatit in aer liber - Arad 2012

28 februarie 2013

Despre alune, nuci si ... despre noi (3)

FISTICUL



Fisticul este una dintre cele mai vechi nuci, din istoria omenirii.
Cel mai frumos nume dat acestei nuci/alune, a fost cel dat de chinezi - "nuca fericită" - și totul din cauza fisurii dintre cochiliile de fistic care seamănă cu un zâmbet.
De altfel, printre europenii există o credință, că dacă îndrăgostiții ajunge într-o livadă de fistic și aud pocniturile nucilor care se deschid, viața lor va fi bogată și fericită.
Copacul de fistic crește foarte încet, dar poate trăi până la vârsta de 400 de ani, timp în care rădăcinile sale se afundă în pământ la o adâncime de 15 metri. Fructele copacului de fistic cresc în ciorchine.



27 februarie 2013

Despre alune, nuci si … despre noi (2)

ALUNELE CAJU



Cui nu-i plac alunele caju? Sunt gustoase, ușor digerabile, aromate și practic noi, românii, le folosim mai mult la deserturi sau le ronțăim ca atare. Dar știți chiar totul despre ele??? Dacă nu, vă recomand să citiți în continuare, câte ceva despre aceste minunate alune!


Fructele de caju constau din două părți: așa numita pulpă de caju și aluna de caju propriu-zisă. Pulpa de caju - este un peduncul mare umflat in forma de pară (sau de măr, după unele publicații), care poate fi galbenă, portocalie sau roșie, cu o lungime de 7-10cm și aproximativ 5cm în diametru. Acest miez de fruct, foarte suculent are cu gust dulce-acrișor. În partea de jos a pulpei este o coajă tare, care la coacere, devine verde-închis, aproape maro. 

25 februarie 2013

Despre alune, nuci si... despre noi (1)

ALUNELE DE PĂDURE




Alunele de pădure, au fost cunoscute încă din antichitate. Erau considerate regele tuturor alunelor. Strămoșii noștri făceau din ele amulete împotriva spiritelor rele și a dezastrelor naturale. Tocmai cu ele, pe vremuri, oamenii se apărau de molime, de deochi și de forțele răului.
Țara de origine a alunelor de pădure e atestată undeva prin Asia mica și prin zona Caucazului. De aici s-a răspândit în sudul Europei și apoi în America.
Alunele au o formă ovală, atingând chiar și 2 cm în diametru, protejate de o coajă tare de culoare maro. Crește în grupuri de la 1 până la maxim 4 alune pe ciorchine. Gustul alunei de pădure este delicat și cu o slabă tendință dulceagă.
Conținutul alunelor de pădure e foarte variat. Din punct de vedere caloric, alunele de pădure sunt mai bogate caloric decât pâinea, au de 8 ori mai multe calorii decât laptele și este mai sățioasă decât ciocolata. Conțin aprox. 60% grăsimi, 13% proteine, vitaminele A, B1, B2, B6, C, E, calciu (Ca), Fosfor (P), Magneziu (Mg), Cobalt (Co), Fier (Fe), Zinc (Zn), Sodiu (Na) și o gamă completă de aminoacizi.

22 februarie 2013

Despre alune, nuci si beneficiile lor în alimentația noastră




Pentru că în alimentația unui om cu diabet (unul ca mine) se recomandă consumul în cantități mici, zilnic, de nuci și/sau alune (în limba română ca și în engleză și poate în alte limbi, terminologia între aceste ”fructele cu coajă lemnoasă” este dublă, alune și nuci, pentru că în alte limbi e doar un singur cuvânt – ex. ”орехи” (în lb. rusă), pentru ambele denumiri), am studiat despre beneficiile lor în alimentația noastră și efectele lor asupra sănătății.
Și chiar dacă aceste alune/nuci sunt de proveniență diferită, unele sunt sâmburi (migdale), altele sunt semințe (muguri de pin, nucile de Brazilia, fistic, nuca clasică, nuca pecan, castanele), păstăi (arahidele), fructe (nuca de cocos), toate au o mare însemnătate pentru nutriția noastră și au o contribuție enormă pentru sănătate.
Toate soiurile de nuci/alune conțin vitaminele A, E și pe cele din grupa B, minerale precum potasiu, calciu, fosfor și fier. Sunt bogate în proteine ​​valoroase, care pot înlocui pe deplin proteinele animale, însă pentru a oferi cantitatea de proteine necesară organismului​​, este necesar de a consuma zilnic nuci sau alune de diferite tipuri. Nucile și alunele furnizează organismului, acizi grași nesaturați de tip Omega 3, Omega 6 și chiar Omega 9. După cum se știe, aceste grăsimi nu conține colesterol "dăunător". Fructele cu coajă lemnoasă sunt de bază în procesul de tranziție la sistemul de hrană vegetariană, precum și în diete. Se știe faptul că nucile și alunele scad pofta de mâncare. Însă conținutul caloric ridicat al produsului necesită o restricție în dorința de a îmbunătăți starea de sănătate, pentru că poate juca o festă corpul nostru și anume, creșterea în greutate sau producerea de alergii.


Articolele care o să le postez în continuare, sunt dedicate acestor nuci/alune: alune de pădure, caju, fistic, arahide, nuca clasică, nuca de macademia, nuca pecan, migdale, muguri (nuca) de pin, nuca de Brazilia, nuca de cocos, castane.

Va urma... *:) happy





18 februarie 2013

Vita in sos de stridii cu ciuperci pe pat de spanac



Este una din cele mai populare și cele mai îndrăgite preparate chinezești din lume, tocmai datorită combinației delicioase care o oferă carnea de vită proaspătă în combinația cu sosul de stridii!
Este foarte ușor de făcut și în primul rând e delicioasă.

Ingrediente pentru 2 persoane:
300g de mușchi de vită (eu am avut vițel, care și acela e foarte fraged)
1½ lingură de sos de stridii
1-2 linguri de sos de soia light (după gust)
½ linguriță de zahăr
2 linguri de ulei de arahide
3 căței de usturoi, tocați mărunt
½ ardei iute roșu, tocat mărunt (lăsați un vârf de cuțit de ardei tocat pentru decor)
fire de ceapă verde tocate mărunt (doar partea verde) pentru decor
200g de baby-spanac
1 lingură de vin de orez
200g de ciuperci pleurotus
1 lingură de oțet de orez sau oțet balsamic
½ linguriță de fulgi de cilli

15 februarie 2013

Bistro Paris Show - Bucuresti

Pentru că eu nu sunt bucureștean, nu prea mă omor să mă duc și să mă dau mare prin restaurantele, pub-urile sau terasele ”capitaliste”, adică din București. Dar când vine vorba de o participare la anumite evenimente, mă supun și fără prea multe cuvinte și mofturi, mă prezint la datorie! 
Așa că, atunci când am avut plăcerea să constat că am fost invitat să particip la o seară în stil franțuzesc, undeva în București, prin centru, la Bistro Paris, cu un meniu conceput și realizat de trei dintre participanții Master Chef (Petru Buiuca, Mehrzad Moghazehi, Alexandru ”Teacher” Cîrțu) și experimentatul Chef Ștefan Negura, bucătarul acestui minunat Bistro, n-am mai stat pe gânduri.
Chiar eram curios să văd cum se vor prezenta cu preparatele anunțate și cât de ”bestiale” vor fi sau NU!
Meniul prezentat, chiar dacă era scris în limba engleză, promitea multe arome, texturi dar și o mare complexitate în tehnicile de preparare. Într-adevar, un meniu extravagant, așa cum era anunțat în programul acestui show culinar.
Așa că, am plecat în București, în zona Dorobanți, pe strada Paris nr. 17, undeva în spatele Guvernului unde avea loc evenimentul.

14 februarie 2013

Antibioticele naturale si nu numai... (3)

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a recurs la plantele medicinale cu virtuți antibiotice. Desigur, el nu folosea termenul de antibiotic și nici nu vorbea de microbi, după cum nu înțelegea nici în ce mod acționau aceste plante, dar știa că folosirea lor era foarte utilă în anumite maladii.
Toate antibioticele naturale derivă din regnul vegetal. Nu sunt produse de către microbi, ci de plante medicinale. În consecință, termenul de antibiotic este înainte de toate folosit în sensul larg de ”substanță capabilă să omoare microbii patogeni sau să le împiedice multiplicarea”. Adjectivul natural evidențiază faptul că face parte din mijloacele de care dispune medicina naturistă și că este folosit din acest punct de vedere. Dacă ne gândim bine, antibioticele clasice sunt și naturale (exceptându-le pe cele de a două sau a treia generaţie), în măsura în care sunt produse de către actori ai lumii naturale: microbii!
Antibioticele naturale sunt substanțe pe care le regăsim în plante cel mai des întâlnite la noi și în speciile exotice și rare. Mai multe sute de plante posedă virtuți antibiotice, ceea ce face ca rezerva de asemenea remedii să fie mare. De mii de ani, oameni le folosesc profitând de proprietățile lor curative.

11 februarie 2013

Antibioticele naturale si nu numai... (2)

Până la descoperirea ”întâmplătoare” a penicilinei (primul antobiotic descoperit de Alexander Fleming - un microbiolog britanic - în anul 1929 din mucegaiul Pennicilium notatum), rănile infectate sau bolile infecţioase precum sifilisul, erau de multe ori fatale, cu toate că, natura ne-a oferit toate leacurile necesare pentru tratarea diferitelor boli sau a diverselor afecțiuni. 
Astăzi, antibioticele sintetice au ajuns un lucru obișnuit în viața fiecăruia dintre noi, iar oamenii apelează la ele din ce în ce mai mult și, uneori, fără discernământ. Am uitat astfel că tocmai mama natura ne ofera în continuare antibiotice care, pentru anumite afecțiuni, au un efect chiar mai puternic decât cel al medicamentelor sintetice. Ne bucurăm că scăpăm repede de o infecție cu ajutorul acestor medicamente, însă uităm cu desăvârșire efectele secundare, dezastruoase în timp, pe care le provoacă ele.
Astazi, produsele pe bază de plante medicinale simbolizează siguranță, în contrast cu produsele sintetice ale epocii moderne.
Fitoterapia utilizează ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unele tradiții de școli de fitoterapie folosesc plantele în întregime sau doar anumite parți ale acestor plante binefăcătoare. Una dintre condițiile necesare pentru succesul în medicina primara este disponibilitatea și utilizarea de medicamente adecvate. Plantele medicinale  au fost întotdeauna o sursă comună de medicamente, fie sub formă de preparate tradiţionale, fie în formă pură.
Multe dintre plantele numite medicinale, sunt de fapt și plante sau condimente folosite de noi în gastronomie. Așa că e bine să le cunoaștem rolul pe care îl joacă aceste ingrediente și în tratarea și combaterea multor din problemele noastre de sănătate. Se pare că sunt mai la îndemâna noastră și au puteri ”miraculoase”. Deci să le cunoaștem mai bine!

8 februarie 2013

Antibioticele naturale si nu numai... (1)

Circula anii trecuți printre românași un banc (ca să nu-i zic ”glumă”) de genul ăsta:
- Bunico, cum te tratezi tu când ești bolnavă?
- Păi la răceală - cu un păhărel de țuică, când îmi crește tensiunea - cu un păhărel de coniac de calitate superioară, când îmi scade tensiunea - cu un pahar de vin roșu, când nu am poftă de mâncare - cu un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai bună - cu un pahar de bere!
- Bine bunico, dar când bei apă?
- Dragul meu, de o boală din asta n-am suferit!

Medicina modernă, poate fi în cazuri de urgență singura salvare, dar este prea puțin implicată în oprirea dezvoltării unor afecțiuni, care prin metode simple pot fi evitate. Prin urmare ea trateaza o boală abia în momentul în care a apărut, când deja este prea târziu pentru a o preveni.
Aici intervin tratamentele naturiste.
Tratament natural poate fi numită oricare metodă de vindecare care nu reiese din medicina moderna. Pe lângă aceasta se numără mai ales produsele naturiste cu impact mare asupra sănătății umane.
Unele dintre aceste produse, pe care vi le prezint aici, oferă un complex amestec de microelemente, vitamine, minerale și importanți agenți antioxidanți și antibiotici, de care ne privează modul de viață nesănătos, precum și o dietă nesănătoasă. Ele nu numai că au efect ameliorator de tratament pentru anumite afecțiuni și boli, dar mai ales oferă un sprijin în dezvoltarea sistemului propriu de apărare al corpului omenesc, dându-i puterea de a preveni unele afecțiuni cauzate de factori externi, care nu se fac simțiți în mod instant.
Cei mai mulți dintre noi am auzit la un moment dat, de câteva dintre aceste "remedii magice", de la bunici sau persoane mai în vârstă. Și chiar dacă uneori ni se păreau niște "leacuri băbești caraghioase", ele s-au dovedit adesea purtătoare ale unei științe tainice și foarte vechi despre sănătate, care începe să fie redescoperită. Iar pe această cale, din ce în ce mai multe remedii naturale încep să fie atestate și recunoscute de medicina clasică.

Vom vorbi acum despre antibioticele naturale!

4 februarie 2013

De ce a refuzat TOP CHEF sa acorde PREMIUL 1 si distinctia de Primul Top Chef al Romaniei,
lui Nico Lontras

Show-ul Top Chef România, ediția I s-a încheiat. În urma acestui show (prezentat sub denumirea de Concurs), ca de fapt în cam toate show-urile din România, indiferent pe ce post TV este difuzat, rămân o sumedenie de semne de întrebare, o mulțime de indignări și încă pe atâta frustrări!
Dar nimeni niciodată, nu și-a explicat, dar nici nu a cerut explicații de la alții, de ce ”așa” și nu ”altfel”, de ce ”negru” și nu ”alb”, de ce Giovanni Piselli și nu Nico Lontras?
Iar discuțiile aprinse de pe Facebook din ultimele 2 zile despre ce și cum și mai ales DE CE, m-au făcut să vă prezint varianta mea! Nu prea scurtă, dar sper să fie elocventă.
Nu că vreau eu să mă dau deșteptul deștepților și nici nu vreau să mă credeți că sunt partinic, fiind prieten cu Nico Lontras, dar poate că, prin ce o să scriu eu aici, pentru mulți, o să fie un posibil răspuns (nu chiar cel pe care poate și-l doreau, atât de acerb).


Împreună cu Nico Lontras la Campionatul Internațional de Gătit în aer liber - București 2011