Despre alune, nuci si ... despre noi (3)

FISTICUL

Fisticul este una dintre cele mai vechi nuci, din istoria omenirii.

Cel mai frumos nume dat acestei nuci/alune, a fost cel dat de chinezi - "nuca fericită" - și totul din cauza fisurii dintre cochiliile de fistic care seamănă cu un zâmbet.

De altfel, printre europenii există o credință, că dacă îndrăgostiții ajunge într-o livadă de fistic și aud pocniturile nucilor care se deschid, viața lor va fi bogată și fericită.

Copacul de fistic crește foarte încet, dar poate trăi până la vârsta de 400 de ani, timp în care rădăcinile sale se afundă în pământ la o adâncime de 15 metri. Fructele copacului de fistic cresc în ciorchine.

În interiorul fructelor găsim un sâmbure – nuca de fistic. Atunci când se maturizează fisticul, coajă se deschide parțial, lăsându-se să se vadă sâmburele. Culoarea verde a sâmburelui, indică gradul de coacere. Cu cât fisticul este mai verde, cu atât are un gust mai bun. Recoltarea fisticului se face numai pe timp de noapte, deoarece arbuștii de fistic produc uleiuri esențiale pe care le emană sub influența radiației solare ultraviolete. De la ele, chiar și un om perfect sănătos poate ameți. În schimb, aceste uleiuri esențiale, folosite în cantități foarte mici, sunt foarte utile pentru menținerea vitalității.

Gustul fisticului este afectuos și dulceag în același timp.

Fisticul conține circa 50% grasimi și 20% proteine. Au de asemenea o cantitate însemnată de fier (Fe), lucru care le recomandă la consum de persoane cu anemie. Conțin de asemenea cupru (Cu), mangan (Mn) și fosfor (P), elemente precum magneziu (Mg) și calciu (Ca). Fisticul are un conținut bogat de vitamine din grupa B, mai ales vitamina B6.

Fisticul e recomandat celor care sunt în covalescență după o boală, pentru cei ce au probleme  hepatice, precum și pentru cei cu problemelor cardiace (hipertensiune arterială, reduce susceptibilitatea la boli de inimă). Fisticul are și un efect tonic și are un afect benefic asupra creierului. Sunt binefăcătoare și pentru cei ce suferă de anemie cronică, tuberculoză sau tromboflebită. Foarte importante sunt substanțele conținute în fistic: luteină și zeaxantina, carotenoizi care ajută la menținerea vederii. Ele ajută deasemenea la consolidarea țesutului osos al organismului: oasele scheletului și dinții. Fisticul e singa alună (nucă) care conține aceste substanțe carotenoide. Fisticul e considerat și el o alună afrodisiacă. Astfel, rația zilnică de fistic ar fi de doar 10-15 alune (circa 30g).

Miezul fisticului se consumă în general crud sau prăjit cu sare. Foarte mult se utilizează la aromatizarea înghețatei, la bomboane și dulciuri (ex.: baclava). Gurmanzii le consumă cu căpșuni și cremă de brânză, fisticul fiind fin sfărâmat. Dar mai ales reprezintă pentru bărbați, o minunată ”ronțăială” la o halbă de bere.

Uleiul de fistic, este foarte apreciat, având un gust deosebit. Se folosește în principal la prepararea alimentelor. Dar fiind foarte ușor perisabil, e bine să nu se păstrează mai mult de 6 luni. Uleiul de fistic se folosește în industria de patiserie, carmangerie, dar mai ales în industria cosmetică la parfumuri și în producția de aromoterapie. 
Uleiul se mai folosește pentru îndepărtarea pistruilor, a petelor de pe piele, precum și la infecțiile de stomac și ficat. E folosit și la cremele care protejează pielea împotriva arsurilor solare.

Deci în concluzie, medicina populară folosește fisticul pentru tratamentul bolilor tractului digestiv, a icterului la ficat, a tractului respirator, la anemie, a toxemiei în timpul sarcinii și  crește fertilitatea bărbaților, precum și la îmbunătățirea funcționării corectă a inimii.

Și se mai pot spune multe, dar deocamdată e deajuns!  

Va urma...!