Un nou Capitol. POVEȘTI CU BACHUS

Ei bine, de azi vreau să încep un nou Capitol al blogului. Îl voi denumi scurt ”POVEȘTI CU BACHUS” (iar în cazul în care o să-mi vină vreo ideie mai bună peste nu știu cât timp, o să-l schimb)!

Nu am idee de ce i-am zis așa, dar parcă îmi place mai mult să știu că vă povestesc ceva frumos, interesant, palpitant din care să aveți și ce învăța! Mai ales că noi românii nu prea avem o cultură serioasă nici în acest domeniu (a lui Bachus). Adică în domeniul de consum al vinului și/sau a altor băuturi alcoolice. Ca de fapt și din domeniul culinar – dar asta cu ”cultura culinară”, am mai spus-o de mii de ori...!

Am fost personal afectat de acest flagel al necunoașterii. În primul rând, prin faptul că și eu, poate ca majoritatea dintre români, mulți ani am consumat vinului sub pura formă de apreciere și consum specific românesc a acestuia, adică ȘPRIȚ-ul! La orice petrecere, nu ne simțeam bine dacă nu consumam ”un bidon de vin” sau câteva lăzi de bere. Niciodată nu ne interesa ce fel de vin bem. Că era de casă de buturugă, căpșunică sau mai de fițe, cu etichetă la sticlă pe care nu conta că scria vin sec, demisec, demidulce, dulce sau orice altceva. Ne interesa doar cantitatea. Și mai ales să-l bem cu sifon sau apă minerală. Și să curgă mult și bine. Iar când ne amețeam, atunci era fericire mare! Cu durerea de cap și mahmureala era mai nasol, dar asta... a doua zi! Asta în cazul că vinul nu era așa de prost încât ”să dăm la boboci între timp...”! Mișto, nu?

Ce m-a făcut să renunț la expresia ”Hai să bem un șpriț” și la toate petrecerile cu ”orice”, băutură să fie? Pur și simplu, faptul că am cunoscut în primul rând niște oameni deosebiți! Ei m-au învățat să apreciez vinul și să nu-mi bat joc de el și de munca celor care îl crează. Ei sunt cei ce au ca pasiune imensă și comună: Somelieria (dragostea pentru vin și viață).

Și nu pot să nu amintesc pe câțiva dintre ei:

Marian Timofti – Președinte Organizația Somelierilor din România 2011;

Cornelia Toma – Director la LIRA COP București – cunoscută în general sub preudonimul ”Mama Somelierilor”, deoarece a deschis prima școală de somelieri din România;

Sergiu Nedelea – Ambasador al A.S.E. (Association des Sommeliers d'Europe) in Romania;

Bogdan Dumitrescu – Somelier la JIDVEI SRL;

Virgil Sasu – Somelier restaurant;

Dar și pe Cezar Ioan și Valentin Ceafalau, redactorii revistei de specialitate Vinul.ro și a site-ului www.vinul.ro, din care am aflat foarte multe lucruri deosebite și interesante.

În Capitolul acesta aș vrea să vă dau argumente solide (nu ca în reclama aia cu căței – brrrrrr!), să vă rafinați gusturile și obiceiurile consumului de vinuri. Pentru că merită!

Iată doar două citate pe care le-am luat din cartea ”Caietul Somelierului” scrisă de Sergiu Nedelea și pe care ar trebui să le știți și voi:

”... piața vinului este un etalon de civilizație pentru orice țară”;

”... factorul fundamental care construiește legătura dintre vin și civilizație este informația. Obținerea , deținerea și împrăștierea de informații despre vin formează o experiență de cunoaștere, incomparabil mai mare decât pura experiență senzorială. Implicit, lumea care se construiește în jurul vinului este mult mai mare, cuprinzând în primul rând actorii acestei comunicări, profesioniștii vorbirii vinului: jurnaliști, bloggeri, experți PR și somelierii.”

Foarte frumos și foarte bine spus. Nu?

Și acum să vă spun de ce m-am hotărât să vă dau informații, pe care nu le cunoașteți!

Am aruncat, anul trecut, în WC conținutul unei sticle de vin roșu ”Cabernet” din anul 2000(!!!), Lison – Pramaggiore din renumitele podgorii italienești ”Castello di Porcia”!!! (vezi foto!)

Și asta pentru că n-am știut ce trebuia să știu...! Căci atunci când l-am deschis, un miros puternic de ferodou încins (dacă mai țineți minte acest miros la mașinile Dacia de pe vremuri...) sufocant și deloc agreabil, a năvălit în toată casa și am crezut că vinul s-a casat!

Realitatea am aflat-o a doua zi! Deci prea târziu! Castello di Porcia, face vinuri speciale, în condiții speciale, doar din struguri deja stafidiți, vinuri ce au un renume în toată lumea! Și sunt și foarte scumpe pe deasupra! Iar consumul, acestui vin, pentru a savura complet aromele și a-i savura gustul și savoarea, trebuia să fie făcut după ce acesta a stat la aerare cel puțin 12 ore. Așa-mi trebuie dacă am vrut să beau un șpriț de vin roșu! Ce tâmpenie!

Dar hai să nu fiu rău. Nici eu nu prea cunosc toate secretele vinurilor, nu sunt somelier, degustător sau oenolog, dar știți că mă documentez mereu la nivelul de Top, pentru a vă pune în fața ochilor tot ce ”E BINE SĂ ȘTIȚI”... Exact așa cum am atâtea articole publicate pe blog în cadrul acest Capitol.

De data asta însă, am creat un alt Capitol.

Sper să vă bucurați de el!