Showul Top Chef si realitatea restaurantelor noastre!

Chiar aș vrea să precizez de la început, că n-aș fi scris acest articol, dacă nu aș fi provocat de emisiunea Top Chef 2012 - în speță ... episodul al II-lea. Și cu influențe majore din primului episod!

Și asta pentru că, urmărind aceste prime două episoade, mi-am dat seama că am tot dreptul să judec situația restaurantelor din România! Dar nu că aș vrea eu să fac treaba asta acum, ci prim faptul că tot vă arăt întruna de mai bine de 2-3 ani, că serviciile restaurantelor românești sunt de toată mizeria!
Specific: nu toate restaurantele, ci doar pe cele aflate în afara compatibilitații cu ceace dorim să fie o Industrie a Ospitalității Reale a Industriei de Turism. Scot din categoria restaurantelor dezastru, a celor  care întradevăr reprezintă o Cultură Culinară a unei națiuni (restaurante chinezești, indiene, thailandeze, etc.) sau chiar a restaurantelor clasice, dar în care activează bucătari angajați pe bani mulți, dar aduși din țări străine.
Căci bucătarii noștri de top, au plecat să lucreze pe meleaguri străine și departe de țară, pe banii pe care îi merită cu prisosință, dar pe care multe instituții de alimentație publică, nu vor să le ofere aici în țară!!! Păcat... mare păcat!!!

Nu știu când o să ne putem lăuda cu adevărat că avem și noi acele restaurante de care ne bucurăm atunci când ajungem prin țări străine! Restaurante mici, cu specific bine stabilit, cochete, discrete, pasionale și cu o personalitate bine stabilite! Cu personal binevoitor, zâmbăreț, amabil și cunoscător a limbilor străine de largă circulație...!

La noi... toate restaurantele sunt la fel! Diferă arhitectura și designul interior! Atât! Meniul e același. Și atât de stufos (de cel puțin 10-15 pagini scrise față-verso) .... că nici nu-ți vine să-l citești de la un cap la altul! Iar cine se încumetă să facă acest lucru, o să dea comanda abia peste 30 de minute, când se lămurește că nu prea are ce comanda în afară de clasicele preparate românești: ceafă de porc la grătar, cărnați (proaspeți, de casă, de Pleșcoi, Oltenești) la grătar, mici la grătar, toate cu cartofi prăjiți (dar din cei congelați, cumpărați de la Metro sau Selgros, fără gust, dar de aceeași dimensiune... nu din cei proaspeți, curățați în bucătărie...) ciorbă de burtă cu ingredientele de rigoare (ardei iute, smântână și eventual mujdei), ciorbă de legume (zeamă lungă de cartofi cu morcovi și fasole etc...), ciorbă de văcuță (cu resturi de carne și zgârciuri, că așa sunt ”obișnuiți” românii să servească în restaurante...) și .... cam atât din punc de vedere a Meniului Românesc!

poze de pe internet!

Mai sunt pe ici pe colo ceva restaurante care oferă o fasole cu ciolan afumat sau cu un cârnat de proveniență îndoielnică, o ciorbă de fasole în coajă de pâine ... și o tochitură din resturi rămase prin bucătărie cu o mămăliguță bună și un castron de murături (adevărate, întradevăr!). Și iarăși ... cam atât!
Nu vorbim de Pizzerii, care au o mare vogă în România, dar care lasă multe de dorit! Poate mai vorbim și de ele, altă dată!



Și vă rog să mă credeți, că știu ce vorbesc, pentru că am administrat un restaurant.
Degeaba m-am zbătut să fac meniuri de excepție, dar cu niște bucătari care mai mult dormeau în picioare decât să fie perceptivi la ce vroiam eu să fac, să fie activi în folosul lor și a restaurantului la care lucrau...! Să nu mă întrebați de ce nu i-am schimbat!!! Bucătarii buni, în perioada aia, fugeau cu toții din țară! Acolo unde munca de creație și designul de excepție, erau atuul unui restaurant de succes! Nu prea aveai de unde să alegi, asta e cuvântul...!
Groaznic!!! Iar cei care au rămas ... ne-au arătat ce pot în acest show!
Și haideți să vă exemplific din ceea ce putem vedea chiar în această perioadă la televizor! Și când zic asta, vorbesc despre un show care ar fi trebuit să dea peste cap toate concepțiile noastre în privința preparatelor din restaurantele românești - TOP CHEF showul de la Antena 1!

În showul în care e clar că aduci la concurs bucătari șefi (nu ajutori de bucătari ce curăță cartofii și taie salata), ai pretenții enorme! NU poți să vezi că mulți dintre ei fac greșeli enorme!!! Nu știu să facă nici măcar un sandwich normal...! Au facut ... niște ... dezastre ...! Nu pot să spun altceva!
NU mai zic, că au primit toate minunile gastronomice existente în România (și mă refer la trufe, care să fie combinate cu cea mai exotică carne românească: carne de prepeliță, potârniche, porumbel sălbatic, bibilică, fazan și rață!!!)
Nu pot să cred că și-au bătut joc de CEA MAI EXTRAORDINARĂ COMBINAȚIE care se putea realiza din aceste ingrediente!!! Și totuși.... am avut astfel de surprize neplăcute!
Ce să ceri ... de la un restaurant pe care îl întâlnești în pelegrinările tale???
OK! Sper că ne-am lămurit cu bravii noștri concurenți (Chefi de restaurante) din primele două emisiuni! Și vă rog să mă credeți că sunt dezamăgit rău de tot!
Eu, am trimis în acest show câțiva prieteni bucătari (foarte, foarte buni... și exemplific dintre ei pe prietenul meu Nico Lontras - Head Chef la Restaurant Primo Piano - Sandefjord, Norvegia, dar și pe Johnny Susala, Maria Ungureanu, Dana Dogantekin....!
Norocul meu că prietenii mei, nu m-au dezamăgit! Și sper ca măcar unul dintre ei să fie printre finaliști, dacă nu chiar primul Top Chef al României!!!
Și haideți să revin la Restaurantele prea frecventate... din zonele cu un trafic de excepție, dar care mă lasă cu un gust amar!
Și pentru că ultima dată (în octombrie) am fost la Sinaia (Perla turismului românesc) și am încercat să mă simt bine la unul din restaurantele care sunt pe marginea celei mai populate străzi din oraș, am intrat de voie de nevoie în marele Restaurant IRISH HOUSE! Adică... un restaurant cu specific Irlandez!!! Așa era scris și pe bannerul din fața restaurantului!
Of Doamne!

Am stat să citesc Meniul, ca la orice cârciumă de cartier, cam 20 de minute!
Ce găsim în meniu? Pizza, paste, preparate românești - am explicat care sunt alea - și specialitatea bucătarului!!!
În fine, văd pe o pagină (colț de pagină) că putem servi și un preparat Irlandez: PUI IRLANDEZ!!!
Întreb ospătărița care s-a prezentat la masa noastră: Cum e acest Pui Irlandez, din ce se compune??? Cu un zâmbet larg, îmi explică: Bucățele de piept de pui prajite, cu garnitură de rădăcinoase (aflu cu mici bâlbâieli, că rădăcinoasele sunt ... morcovi și alte ... rădăcinoase!!!) toate prăjite și sotate în ... ATENȚIE... sos de SOIA!!!
O întreb dacă glumește, pentru că, prezentarea făcută de ea se potrivește de minune cu un preparat banal din bucătăria chinezească!
E bine NU! E preparat Irlandez...! Doamne....!!!! Unde e SPECIFICUL IRLANDEZ al restaurantului? Doar în berea irlandeza Guinness???

Așa că.... conform meniului Restaurantului cu specific Irlandez.... comand .... mici ... cu muștar ... cartofi prăjiți ... și bere! Mă uit în jur la ceilalți clienți... NU VĂD ALTE PREPARATE....!!! Probabil astea sunt și în Irlanda preparatele de bază în orice restaurant!!!!

Modul de servire e ca la un camping de TIRuri... Toate sunt scârboase, unsuroase și servite la ”de unică folosință”!!! Dizgrațios! Uitați-vă la imaginea de mai jos!!! Ați pune mâna pe unsuroasele obiecte care fac parte din așa numitele ”oliviere”???? O Doamne...!!!

Vă place cum sunteți serviți în restaurantele românești???

Deci ce vreți să vedeți în țara asta??? 

Restaurantele (dacă pot să le spun așa) sunt dezastruase... se bazează doar pe mâncarea ”muncitorească”, de kamping pot spune, a românilor, pentru că românul nostru amărât... nu prea știe el cei aia sau ailaltă!

Mici și bere să fie, că ne descurcăm noi până la Crăciun, când ne tăiem porcul pentru sărbători și mâncăm o jumate de an din el!

Personal... NU mai calc vreodată în acest numit ”restaurant”!!!
Și îi acor nota 2 (doi) din punct de vedere al interesului turistic!

Dar desigur că acest calificativ nu poate să stăpânească tumultul turistului român, îndobitocit de ofertele fără nici un fel de logică a unei vieți liniștite și sănătoase! Și a fumului de grătar plin cu mici, cârnați și ceafă de porc!

Amin!