Ce inseamna BFL (Bauturi Fermentate Linistit)

Trebuie să revin la articolul precedent pentru a arăta dece trebuie să ne ferim de băuturile de o anumită calitate, dar pe care le regăsim peste tot în sectorul comercial.

Spun încă de la început, că eu nu sunt degustător autorizat, nici specialist nici somelier și nu am nici o altă formă de calificare profesională în domeniul oenologiei, nu lucrez în domeniu (încă…) și nu comercializez produsele din domeniu. Dar cum sunt un om autodidact, chiar mă ocup să-mi dezvolt aceste abilități. Și chiar am început cu un scurt dar deosebit de instructiv Curs de Degustare pentru începători, exact în perioada de coduri galbene și portocalii care au fost la sfârșitul lunii ianuarie în țară. M-a ajutat foarte mult și cunoștiințele mele din domeniul restaurației și din managementul afacerilor din turism. Așa că, din cunoștiințele acumulate, învățate și studiate, pot să vă spun câteva lucruri despre aceste băuturi!

Nu afirm că n-am băut și eu, așa cum o fac toți românii, vinuri la carafă, la pet, la damigeană sau chiar îmbuteliate la sticle de la 0,75 la 2 litri, dar a cărui preț se ”zbate” în jurul valorii de 5-8 lei/litru. Și nu așa un păhărel, ci ”la greu” cum s-ar spune! Chiar recomandam prietenilor un ”vin bun” la incredibilul preț de 5 lei!
Dar nici nu pot să neg că toate aceste băuturi sunt la mare căutare pentru o nuntă, botez, cumetrie, eveniment cu gașca sau chiar de sărbătorile de orice fel pe care românul le adoră la maxim: paște, crăciun și fel de fel de sfinți mai mari sau mai mici! 
Așa că și eu m-am conformat situației. Ca să vezi și să nu crezi! Nu? 

Ce a băut românașul pe vremuri…

Pe vremurile de care nu mai vreau să mi le amintesc, românii își mai făceau vinul și în casă, iar denumirile acestora au rămas și acum super-recunoscute: ”vin de buturugă”, ”căpșunică”, ”frăguță” și să nu uităm de renumitul ”zaibăr” a lui Nea Mărin. 

Iar vinul se făcea ori din strugurii din bolta de la țară, unde bătrânii din familie o amenajau așa..., pentru a sta la umbră, la un pahar… sau cumpărați din piață cu sacul, pentru cei de la oraș, care nu au avut aceleași posibilități ca cei cu neamuri din zona rurală. Pentru că acest vin de casă, era găselnița românului de pe vremea comuniștilor, pentru a-și potoli setea după o zi de muncă pe câmp sau în uzinele comuniste. Nu pentru că nu avea bani să-l cumpere din ”Alimentara”, ci pentru că pe vremea aceea, orice era făcut la ”cantitate” în nici un caz la ”calitate”. Iar vinul era și el pe această listă. Deci toată lumea cumpăra din magazine și bea un vin de proastă calitate (”o zeamă” dulce sau demidulce, pentru că fermentarea vinului era forțată cu ajutorul zahărului) pentru că nimeni nu se ocupa de a da vinului frumusețea, culoarea, valoarea, aroma și puterea lui adevărată. Poate (sau mai mult ca sigur) doar acela care ”pleca la export”, avea întradevăr o valoare cât de cât mai spre cea adevărată. Nu știu exact cum era. Așa că românașul nostru, de la tară sau oraș era obișnuit să bea ”ce-o fi”!

Ce bea românașul acuma…

Astăzi vremurile s-au schimbat, dar nu peste tot. Avem acum (și asta le mulțumim adevăraților oameni din domeniu) vinuri foarte bune până la vinuri excelente, dar avem în continuare și ”vinuri la grămadă”. 

Acestea sunt așa numitele BFL-uri. Iar producția lor înflorește pe zi ce trece tocmai datorită faptului că românului îi place să bea, să bea mult, să bea șpriț, șă bea în orice situație, să bea mai ieftin, că nu prea are bani! Și un alt aspect este dat de faptul că statul a încurajat fabricarea de BFL-uri, pentru că acciza acestor băuturi ce se  plătește la stat a ajuns de la 100 de euro la 25 de euro pe hectolitru, în comparație cu adevăratul vin din struguri! Mai grav e faptul că se încearcă eliminarea definitivă a acestei accize la băuturile care imită vinul.

Dacă în vremurile vechi, vinul ”se falsifica” prin adăugare de apă, azi avem o adevărată industrie de chimicale, coloranți, arome și potențiatori de gusturi din care se obțin ”vinurile ieftine”, care n-au nici o legătură cu strugurii.

Deci pe scurt, BFL înseamnă un amestec de apă exogenă, alcool etilic, sirop de glucoză, acid citric, îndulcitori și aromatizanți naturali sau sintetici.

Ce e de făcut…?

România cred că este singura țară din UE unde se mai permite fabricarea acestor așa zise ”băuturi” care se mai numesc și “fermentate liniștit”. Normal, pentru că nu le deranjează nimeni! Nici pe ele, nici pe acei producători de cocktail-uri chimice (în niciun caz din vreun must de struguri) și care efectiv nu mai au nicio legătură cu băuturile alcoolice clasice.

Așa că, trebuie să ştie toată lumea că nu toate băuturile care par vinuri sunt chiar făcute din struguri.

Trebuie să vă uitați pe etichetă şi să găsiți o descriere a băuturii. Dacă e vin, trebuie să scrie că este vin.

Băuturile făcute din alcool rafinat, apă şi arome alimentare așa cum am spus, pe etichetele lor scrie (sau ar trebui să scrie), de obicei, BFL.

Ne mai putem da seama că aceste băuturi sunt de fapt BFL-uri, prin faptul că au preţuri mai mici decât ar fi normal.

Producătorii de BFL lucrează conform legilor, nu zic nu. Au voie să producă aşa ceva fără să se omoare a plăti taxe.

Dar faptul că deseori pun o etichetă care te duce cu gândul la vie sau vin sau pun denumiri specifice precum: ”Cetera”, ”Crâşmăriţa”, ”La butoi”, ”Hanul dintre vii”, ”Vin strămoșesc”, ”Nouă boloboace” și multe alte nume cu rezonanță sau imprimă pe etichetă un butoi, un ciorchine ori o frunză de viţă, induce confuzie printre cumpărători. Chiar dacă simbolurile vitivinicole amintite, nu mai sunt permise pe etichetă, unii producători încă le mai pun. Important e că produsul e ieftin, are alcool şi e peste tot! Iar asta contează poate cel mai mult pentru acel consumator lipsit de informație în colaborare cu neatenția și incultura din domeniu. 
Și pot afirma că și eu m-am aflat printre ei, până nu demult! Mai bine zis, până mai anul trecut. 

În concluzie, aceste ”băuturi” E BINE SĂ LE EVITAȚI.