Un prieten
mi-a povestit cândva schema făcută de o editură, ca să nu plătească traducerea
cărţilor. Dădea la tradus, ca “probă”, câte 20 de pagini fiecărui traducător de
pe piaţă, fără ca aceştia să ştie unul de celălalt. Apoi le comunica tuturor,
cu regrete, că proiectul s-a amânat; după ceva vreme comasa traducerile,
folosea un redactor să le aranjeze pe ici colo şi publica bine-mersi cartea, cu
o mare economie de bani. Ceva similar s-a încercat şi în domeniul culinar, aşa
că vreau să vă spun o poveste de prostit bloggerii.
A fost
odată ca niciodată o clinică de nutriţie. Dorea această clinică să scoată o
carte cu reţete dietetice, ca toată clientela să beneficieze de reţete
sănătoase, cu nutrienţii strict calculaţi, frumos scrise, bine gătite şi
minunat fotografiate.
O carte ca
aceasta costă: ingredientele sunt scumpe, bucătarul costă, stilistul la fel,
fotograful idem. Nu mai vorbesc de paginare şi tipar, aşa că orice economie
este binevenită. Dorinţa de economia a născut o idee genială: cum ar fi ca
bloggerii să o facă aproape pe gratis? Sunt mulţi, au bloguri din ce în ce mai
bune, au fotografii din ce în ce mai profesionale, iar unii chiar au talent şi
creativitate. Şi trebuie să fie proşti, altminteri de ce ar munci ei pe
blogurile lor, aproape întotdeauna pe gratis, de ce investesc în ingrediente,
cărţi, aparatură foto şi echipamente sume mari de bani, ca apoi să nici nu-şi
bată capul cum să-i recupereze? Şi dacă sunt proşti, nu trebuie ei exploataţi?
.JPG)
