Încă din
cele mai vechi timpuri, omul a recurs la plantele medicinale cu virtuți
antibiotice. Desigur, el nu folosea termenul de antibiotic și nici nu vorbea de
microbi, după cum nu înțelegea nici în ce mod acționau aceste plante, dar știa
că folosirea lor era foarte utilă în
anumite maladii.
Toate
antibioticele naturale derivă din regnul vegetal. Nu sunt produse de către microbi,
ci de plante medicinale. În consecință, termenul de antibiotic este înainte de toate folosit în sensul larg de ”substanță capabilă să omoare microbii
patogeni sau să le împiedice multiplicarea”. Adjectivul natural evidențiază faptul că face parte
din mijloacele de care dispune medicina naturistă și că este folosit din acest
punct de vedere. Dacă ne gândim bine, antibioticele clasice sunt și naturale
(exceptându-le pe cele de a două sau a treia generaţie), în măsura în care sunt
produse de către actori ai lumii naturale: microbii!
Antibioticele
naturale sunt substanțe pe care le regăsim în plante cel mai des întâlnite la
noi și în speciile exotice și rare. Mai multe sute de plante posedă virtuți
antibiotice, ceea ce face ca rezerva de asemenea remedii să fie mare. De mii de
ani, oameni le folosesc profitând de proprietățile lor curative.