Știți să vă alegeți peștele din piață? (1)

Am citit numeroase articole despre cum ar fi bine ca să poți cumpăra pește proaspăt. Majoritatea au avut același tip de descriere a modului de cum se deosebește peștele proaspăt de unul mai... puțin proaspăt. Așa că, m-am gândit că trebuie să fac o lucrare de doctorat despre subiectul foarte controversat... Pește proaspăt!

Prospețimea produselor din magazinele noastre eu o consider că lasă de dorit. Deci pentru o zi de cumpărături, în care să puteți cumpăra ieftin dar și în condiții de siguranță a sănătății, ar fi bine să vă alegeți cu grijă produsele ce le puneți în coș. Și poate că la această chestiune, mulți ar răspunde cu zâmbetul pe buze: ”Da care-i problema? Cumpărăm pește congelat, afumat, sărat, marinat, conservat și câteodata chiar... proaspăt!” Dar chiar știți exact ce cumpărați? Chiar știți cum puteți deosebi peștele proaspăt de cel care e cam stătut în galantar de vreo săptămână? Dacă NU știți, vă spun eu câte ceva! Pentru că de multe ori, am avut fost întrebat în legătură cu problema aceasta! Deci, să începem...

Citeste mai departe...!

Consumul de pește ne poate prelungi viața

Mai țineți minte, renumita ”reclamă” comunistă afișată pe toate gardurile, inclusiv pe toată fațada stadionului Giulești, lângă Gara de Nord din București... ”Nici o masă fără pește”??? Ei bine, să știți că ar trebui s-o punem acum în aplicare, deoarece consumul de pește poate prelungi viața umană cu câțiva ani! Clar?  

E vorba de faptul că, în grăsimea peștilor există un conținut de acizi grași de tipul Omega-3, ce reduc considerabil riscul îmbolnăvirilor, mai ales a celor cardiovasculare. Conform unor studii de specialitate, două porții de pește gras pe săptămână, pentru persoanele în vârsta, sunt capabile de a prelungi durata de viață cu mai mult de doi ani.

Acizii grași Omega-3 pot fi găsiți în anumite tipuri de pește cum ar fi somnul, tonul, somonul, halibutul, sardele, anşoa, macrou, scrumbia și fructele de mare. Grăsimile din aceste specii de pește, au de șapte ori mai mult Omega-3 decât Omega-6.

Specialiștii cred că acest efect se datorează prezenței în grăsimea peștilor a acizilor grași Omega-3, care pot reduce la mai mult de o treime, riscul de deces din cauza bolilor de inimă.

Citeste mai departe...!

Ce legume sunt mai bune preparate, decat in stare cruda?

La începutul fiecărei primăveri, legumele și fructele obținute din recolta trecută,  încep să-și piardă o mare parte din calitățile (proprietățile) lor benefice. Dar sunt câteva legume, care prin preparare, devin mult mai bune, mai folositoare, decât în stare crudă. Haideți să vedem despre cine este vorba!

Varza

După un tratament termic, varza nu-și pierde, ci din contră, își multiplică calitățile sale benefice. Iar prin ”preparare” (prin a fi puse la murat), conținutul de vitamina C din varză se mărește de 3 (trei) ori, iar acidul lactic, ce se obține în procesul de ”preparare” (murare) produce o asimilare mult mai bună a proteinelor de care organismul nostru are mare nevoie.

Roșia

Valoarea principală a roșiilor constă în conținutul de licopen, un antioxidant puternic care este mai bine valorificat și mai bine absorbit de organism în momentul când roșiile sunt prelucrate termic (prin coacere de exemplu). Aportul de licopen poate fi asimilat și de la roșiile crude, dar ar fi mai bine ca roșiile crude să fie asezonate cu sare, prin asta, elementele benefice vor fi mai bine absorbite de organismul uman.

Morcovul

În stare fiartă, morcovului, conține de 3 (trei) ori mai mulți antioxidanți, decât în stare crudă. Beta-carotenul conținut în morcov, organismul nostru îl poate obține numai din morcovul fiert.

Usturoi.

După prelucrarea termică a usturoiului, calitatea vitaminei C se micșorează, dar crește în schimb conținutul de alicină (substanță ce are proprietăți antibacteriene și care previne formarea de cheaguri de sânge).

Sfecla.

Sfecla crudă conține mai multe substanțe biologice valoroase (antociani și flavonoide), dar sunt mai greu asimilate de organism, decât din sfecla fiartă sau pregătită termic.

Hamburger sau Cheesburger?

Nu știu de ce, zilele astea cu ninsori și vânt puternic, mi-a creat o stare de lehamite. M-am baricadat în casă și n-am mai vrut să fac nimic! Dar absolut nimic! Așteptam zilele frumoase, cu soare și căldurică, ca să pot scoate nasul din bârlog. Ce să mai zic de faptul că mi-am băgat toate hainele călduroase în dulapuri. Ca orice om ce se pregătește de o primăvară încântătoare! Că doar vorba aia, suntem în ultima zi de Martie.
Așa că, am dat drumul la televizor, mi-am pus sticla de țuică lângă mine... și stai cu ochii pe programele TV. Și exact când mi s-a făcut puțintică foame (și din cauza orei dar și din cauza țuiculiței) și mă pregăteam să-mi fac un sandwich (că doar v-am spus, n-aveam chef de nimic, nici să-mi fac o omletă), căci eram singur acasă, se auzi soneria! Am deschis mai mult sictirit decât curios. Și am rămas uimit. Era vecinul meu de vizavi! Mă și mir că a sunat la ușă! În afară de ”Salut Coane” sau un banal ”Neața!” nu prea ne-am conversat! Nici în parcare nu ne vedem! Eu țin mașina în spatele blocului, căci acolo aveam vizibilitatea de la fereastra dormitorului, el în față, că acolo avea el fereastra! Dar în fine, mă găndeam că are nevoie de vreo șurubelniță sau ceva acolo, de meșterit, că mai aud din când în când că îi trage cu bormașina prin casă, exact când vreau și eu să mă odihnesc.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (12)

MUGURII DE PIN

Mugurii de pin, așa cum sunt cunoscuți ca denumire pe piață, sunt de fapt semințele conurilor de pin, a arbustului cu același nume: pin (cedru). N-ar trebui să confundăm aceste semințe cu ”mugurii de brad”, care de fapt sunt chiar niște muguri, verzi, ce apar primăvara în vârful ramurilor de brad, din care se produce un sirop, de altfel foarte bun și aromat. Chiar dacă toate referirile mele în acest articol, vor fi despre ”semințele” conului de pin, voi folosi numele general uzual al acestor semințe, și anume muguri(i) de pin.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (11)

CASTANE

Toată lumea cunoaște expresia ”A scoate castenele din foc (cu mâna altuia)”! Și știm că această expresie înseamnă ”o situație în care punem pe altcineva să întreprindă o acțiune primejdioasă, pentru interesele noastre personale” sau ”a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia”. Nu știu cât de mult o folosiți, dar sunt convins că puțini cunosc despre beneficiile castanei și despre ea în general! Așa că astăzi, în mod poate paradoxal pentru mulți din voi, o să vă vorbesc despre ele. Căci sunt și ele niște semințe!

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (10)

NUCȘOARA

Până acum, am tot vorbit de alune și nuci, produse pe care le luăm așa, la pungă sau în cutii pur și simplu și le ronțăim împreună cu prietenii (sau nu) tolăniți în fotolii moi și confortabile, în fața televizorului și desigur... obligatoriu cu o sticlă de bere rece în față! Dar aici, nu e vorba de o nucă pur și simplu! E o nucă condiment! Altceva decât am scris până acum! Nu o mâncăm ca pe semințe...! Practic prin această postare, cu o nucă atipică, încerc să duc vorba spre o altă zonă. Și v-ați dat seama că vorbesc de zona semințelor! Foarte importantă și aceasta pentru sănătatea organismului nostru! Dar hai să revenim la nuca noastră care azi se numește nucșoară!
Cred că foarte mulți dintre noi, văd în nucșoară, doar un condiment cu o aromă ce nu se mai regăsește niciunde și cu un gust aparte, dar nimeni nu vede în ea și un narcotic. Dar ce știm noi despre nucșoară? Acestă nucă alungită de mărimea unei măsline, este sămânța unui arbore veșnic verde, de 10-20m înălțime, originar din zona Insulelor Moluce (cunoscute și ca „Insulele Mirodeniilor”, o grupă de insule ce aparțin de Indonezia, situate între Sulawesi și Noua Guinee), India și zona tropicală a Braziliei. În total există 100-120 de specii de nucșoară. Arborele înflorește pe tot parcursul anului. Florile sunt mici, în formă de clopoțel și au culoare galbenă. Fructele ce apar în urma polenizării florilor sunt de dimensiunea unei caise, în interiorul căruia este nuca de nucșoară. Pe parcursul anului, un singur copac poate produce aproximativ 3.000-10.000 de fructe.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (9)

NUCA DE MACADAMIA

Numele acestei nuci a fost dat de botanistul australian Muller, care a numit-o așa în cinstea și în onoarea unui prieten - John Mc Adam. Patria acestui nuci este desigur Australia. Australienii spun că aceste nuci sunt sacre, deoarece ele au fost mult timp folosite pentru diferite tratamente. Acum se mai cultivă și în Indonezia, Noua Zeelandă și Hawai. Sunt printre cele mai scumpe nuci, deoarece acestea sunt dificil de recoltat și de preparat. Despre gustul nucii de macadamia se poate spune că seamănă cu gustul de alună de pădure, dar mai subtil și delicat.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (8)

ARAHIDE

Cine nu cunoaște, cine n-a gustat, cine n-a văzut vreodată o arahidă (sau mai multe)? Fie ea în coaja ei de origine sau prăjită și pusă în pungă sau în cutii metalice (ambalaje alimentare) sau învelită cu ciocolată, pusă pe prăjituri, înghețate sau torturi etc., etc. Așa că, chiar dacă le cunoaștem (vizual și gustativ) așa de bine, că tare-s bune la o petrecere cu bere sau chiar și o nuntă, hai să vă povestesc și ce beneficii mai ales în sănătate, ne poate aduce un consum normal de nelipsitele și gustoasele noastre ”alune” (pentru că în limbajul nostru de zi cu zi, nu prea am auzit să folosim denumirea normală a lor: arahide!).

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci ... si despre noi (7)

NUCA PECAN

Ce este nuca Pecan, din păcate nu știu toți români. Cu toate că această nucă este folosită pe scară largă în gastronomia altor popoare, mai ales în vastul domeniu al deserturilor. Această nucă este o rudă apropiată a nucii grecești (nuca noastră cea de toate zilele, acea nucă pe care o știm cu toții). Nucul Pecan este un arbore foios din zona Americi de Nord, unde se cultivă în mod tradițional. Pecan crește în America de Nord, peste tot în parcuri și grădinile de la Marile Lacuri din Golful Mexic.

”Pecan” este un cuvânt ce aparține dialectului tribului Algonquian ce ocupau zona actuală a Quebec-ului și se poate traduce prin ”sâmbure ce se sparge cu o piatră”.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci ... si despre noi (6)

NUCA DE BRAZILIA

Nucile de Brazilia nu prea le găseam pe rafturile magazinelor până acum câțiva ani. Dar nici nu știam prea multe despre ele. Și poate încă nu știm. Așa că, e bine să citiți cu interes și acest articol!

Arborii care produc nucile braziliene, sunt unii dintre cei mai înalți și mai longevivi din pădurile amazoniene. Pot ajunge până la o înălțime 50 de metri, la un diametru de 1-2m și pot ajunge până la o vârstă de aproximatriv 1.000 (o mie) de ani! Fiecare arbore matur produce cam 300 de fructe anual. Fructul îmbrăcat în coajă seamănă cu nuca de cocos și poate ajunge până la 2,5 kg. Fiecare fruct conține 10-25 de semințe de aproximativ 5-6cm lungime, cele care constituie întra-devăr nucile de Brazilia.  Florile lor sunt deosebit de frumoase, de o culoare roșie aprinsă.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (5)

MIGDALE

Migdalele fac parte din grupa nuciferelor, care formează un fruct uscat, de la care consumăm sămânța bogată în uleiuri și substanțe proteice precum nuca, alunul, fisticul. În schimb în alte clasificări din botanică, migdalele sunt clasificate ca fructe care fac parte din familia fructelor pietroase. Fructele care fac parte din această familie sunt piersicile, prunele, nectarinele, caisele, precum şi cireşele. Dimensiunea și forma sâmburelui de migdală e asemănătoare cu a sâmburelui de piersică. Migdalii cresc până la 4-9 metri, înfloresc înainte de apariția primelor frunze, precum piersicul, cireșul sau prunul, au flori albe sau flori de de o culoare roz-pal, fără codițe. Tocmai după aceste flori se pot deosebi cele două tipuri de migdale: dulci și amare.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si ... despre noi (4)

NUCA

Mă întreb, cine nu cunoaște nuca? Nuca noastră românească cea de toate zilele? Nuca pe care și nevestele noastre, mamele noastre, bunicile noastre, străbunicile noastre l-au folosit pentru a ne încânta în primul rând cu minunatele prăjituri, cozonaci, măcinici, baclava și torturi delicioase. Cine nu a mâncat măcar odată în viața lui, delicioasa dulceață de nuci verzi? Cine nu a bătut nucul din bătătură sau pe cel de pe marginea drumului, ca să culeagă acele ”fructe” verzi, pe care le curăța de coajă cu mâna, până când mâinile ne deveneau negre-maronii și pe care apoi cu greu le mai curățam? Există un astfel de om? Sper că nu!

Sau cine nu a auzit (că poate de văzut – nu a văzut) mobila de lux care se face din lemnul de nuc? Un lemn nobil și de o calitate extraordinară, foarte apreciat peste tot în lume!

Dar hai să revenim la nucile noastre...! Pentru că avem foarte multe de spus. Poate chiar nici nu o să le putem spune pe toate, dar încercăm!

Citeste mai departe...!

Ciuperci Shimeji - o reteta simpla si eficienta...

Poate că ieri, când am cumpărat ciupercile și am citit despre ele, că se pot găti doar prin fierbere, pentru ai scoate gustul amar pe care-l au, am avut un pic de teamă că am ratat o ocazie unică de a gusta din farmecul acestor ciuperci japoneze. Nu eram pregătit să fac o supă în stil asiatic. Chiar dacă asta mi-ar fi plăcut, pentru că sunt supe deosebit de gustoase și aromate. Dar pur și simplu nu aveam toate ingredientele. Așa că astăzi m-am hotărât să prăjesc în unt aceste ciuperci, foarte fragile dealtfel.
Am luat ciupercile, unt, lămâie, sos de soia și piper. Am pus o tigaie pe foc normal, am topoit untul, după care am pus ciupercile la călit. Focul aproape că l-am dat la minim, pentru că ciupercile sunt foarte mici, subțiri și prin asta am făcut posibil să nu le ard. Din păcate, am observat peste puțin timp că untul nu a fost suficient, așa că am mai pus o ”felie”. În fotografie, tocmai am surprins momentul cum felia de unt adăugată suplimentar în tigaie începe să se topească. Ciupercile au fost în permanență amestecate în untul topit și ușor încins, la foc mic, tocmai ca să le favorizez o prăjirea ușoară, doar puțin de tot rumenite. După 5 minute, am pus ½ de linguriță de sos de soia, am închis focul, am asezonat cu piper după gust, apoi le-am stropit cu zeama de la ¼ de lămâie.
Au ieșit foarte gustoase, fără nici o urmă de amăreală, crocante în exterior dar cremoase în interior. Deci e o metodă bună de a le prepara ca o garnitură pentru un alt preparat gătit.
Aș recomanda acest fel de pregătire a ciupercilor Shimeji, dacă nu se dorește prepararea unei supe asiatice cu ele.

Cu toate că, data viitoare sigur o să fac și o supă stil Thai cu noodles și creveți....! Dar până atunci, vă doresc...

POFTĂ BUNĂ!

PREPARAT GARANTAT DE:

Ciupercile Shimeji

Azi am fost la cumpărături. La LIDL, că-mi place ce au și au destule (marfă bună, de calitate, adusă din Germania, Cehia, Polonia etc)... Și cum eram eu cu ochii-n patru la toate cele, am remarcat ceva ce nu mai văzusem până atunci în magazin. O cutie mică, neagră, plină cu niște ciupercuțe mici mici, de trei culori. Pe eticheta, scria negru pe alb: Ciuperci Shimeji.
Sincer, habar n-am avut că există astfel de ciuperci. Știu că la noi e greu să implementezi noutăți din lumea largă. Sau să aduci ceva ce există dar alt soi sau rasă, e mare problemă cu vânzarea lor. Pentru că noi ne-am obișnuit doar cu ale noastre, nu ne interesează și altele. Pe lumea asta sunt mii de specii de ciuperci comestibile, dar noi avem doar Champinon și Pleurotus (în gama ciuperci ”proaspete”), căci la categoria ”uscate” sau ”murate”, găsim ceva-ceva în plus. Așa că, m-am bucurat la acest ghemotoc de mărimea unui pumn, de ciuperci japoneze (pentru că țara lor de origine, conform Wikipedia, este în estul Asiei - Japonia).

Citeste mai departe...!

Campionatul de Gatit in Aer Liber - Iasi 2013

Peste 30 de zile (adică pe 30 și 31 Martie 2013) începe la Iași, Prima Etapă pe acest an a celui mai îndrăgit Campionat de Gastronomie din România:

CAMPIONATUL DE GĂTIT ÎN AER LIBER

Sunteți bine veniți la un show de excepție! Mega show-ul MASTERS OF FLAMES! Dacă NU veniți, nici nu știți ce pierdeți   !!!
Din păcate, eu nu o să pot participa, deoarece în aceeași perioadă am de susținut niște examene! Dacă n-am fost cuminte și am mâncat creta când eram mic...! 

Despre alune, nuci si ... despre noi (3)

FISTICUL

Fisticul este una dintre cele mai vechi nuci, din istoria omenirii.

Cel mai frumos nume dat acestei nuci/alune, a fost cel dat de chinezi - "nuca fericită" - și totul din cauza fisurii dintre cochiliile de fistic care seamănă cu un zâmbet.

De altfel, printre europenii există o credință, că dacă îndrăgostiții ajunge într-o livadă de fistic și aud pocniturile nucilor care se deschid, viața lor va fi bogată și fericită.

Copacul de fistic crește foarte încet, dar poate trăi până la vârsta de 400 de ani, timp în care rădăcinile sale se afundă în pământ la o adâncime de 15 metri. Fructele copacului de fistic cresc în ciorchine.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si … despre noi (2)

ALUNELE CAJU

Cui nu-i plac alunele caju? Sunt gustoase, ușor digerabile, aromate și practic noi, românii, le folosim mai mult la deserturi sau le ronțăim ca atare. Dar știți chiar totul despre ele??? Dacă nu, vă recomand să citiți în continuare, câte ceva despre aceste minunate alune!

Fructele de caju constau din două părți: așa numita pulpă de caju și aluna de caju propriu-zisă. Pulpa de caju - este un peduncul mare umflat in forma de pară (sau de măr, după unele publicații), care poate fi galbenă, portocalie sau roșie, cu o lungime de 7-10cm și aproximativ 5cm în diametru. Acest miez de fruct, foarte suculent are cu gust dulce-acrișor. În partea de jos a pulpei este o coajă tare, care la coacere, devine verde-închis, aproape maro. 

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si... despre noi (1)

ALUNELE DE PĂDURE

Alunele de pădure, au fost cunoscute încă din antichitate. Erau considerate regele tuturor alunelor. Strămoșii noștri făceau din ele amulete împotriva spiritelor rele și a dezastrelor naturale. Tocmai cu ele, pe vremuri, oamenii se apărau de molime, de deochi și de forțele răului.

Țara de origine a alunelor de pădure e atestată undeva prin Asia mica și prin zona Caucazului. De aici s-a răspândit în sudul Europei și apoi în America.

Alunele au o formă ovală, atingând chiar și 2 cm în diametru, protejate de o coajă tare de culoare maro. Crește în grupuri de la 1 până la maxim 4 alune pe ciorchine. Gustul alunei de pădure este delicat și cu o slabă tendință dulceagă.

Conținutul alunelor de pădure e foarte variat. Din punct de vedere caloric, alunele de pădure sunt mai bogate caloric decât pâinea, au de 8 ori mai multe calorii decât laptele și este mai sățioasă decât ciocolata. Conțin aprox. 60% grăsimi, 13% proteine, vitaminele A, B1, B2, B6, C, E, calciu (Ca), Fosfor (P), Magneziu (Mg), Cobalt (Co), Fier (Fe), Zinc (Zn), Sodiu (Na) și o gamă completă de aminoacizi.

Citeste mai departe...!

Despre alune, nuci si beneficiile lor în alimentația noastră

Pentru că în alimentația unui om cu diabet (unul ca mine) se recomandă consumul în cantități mici, zilnic, de nuci și/sau alune (în limba română ca și în engleză și poate în alte limbi, terminologia între aceste ”fructele cu coajă lemnoasă” este dublă, alune și nuci, pentru că în alte limbi e doar un singur cuvânt – ex. ”орехи” (în lb. rusă), pentru ambele denumiri), am studiat despre beneficiile lor în alimentația noastră și efectele lor asupra sănătății.

Și chiar dacă aceste alune/nuci sunt de proveniență diferită, unele sunt sâmburi (migdale), altele sunt semințe (muguri de pin, nucile de Brazilia, fistic, nuca clasică, nuca pecan, castanele), păstăi (arahidele), fructe (nuca de cocos), toate au o mare însemnătate pentru nutriția noastră și au o contribuție enormă pentru sănătate.

Toate soiurile de nuci/alune conțin vitaminele A, E și pe cele din grupa B, minerale precum potasiu, calciu, fosfor și fier. Sunt bogate în proteine ​​valoroase, care pot înlocui pe deplin proteinele animale, însă pentru a oferi cantitatea de proteine necesară organismului​​, este necesar de a consuma zilnic nuci sau alune de diferite tipuri. Nucile și alunele furnizează organismului, acizi grași nesaturați de tip Omega 3, Omega 6 și chiar Omega 9. După cum se știe, aceste grăsimi nu conține colesterol "dăunător". Fructele cu coajă lemnoasă sunt de bază în procesul de tranziție la sistemul de hrană vegetariană, precum și în diete. Se știe faptul că nucile și alunele scad pofta de mâncare. Însă conținutul caloric ridicat al produsului necesită o restricție în dorința de a îmbunătăți starea de sănătate, pentru că poate juca o festă corpul nostru și anume, creșterea în greutate sau producerea de alergii.

Articolele care o să le postez în continuare, sunt dedicate acestor nuci/alune: alune de pădure, caju, fistic, arahide, nuca clasică, nuca de macademia, nuca pecan, migdale, muguri (nuca) de pin, nuca de Brazilia, nuca de cocos, castane.

Va urma... 

Vita in sos de stridii cu ciuperci pe pat de spanac

Este una din cele mai populare și cele mai îndrăgite preparate chinezești din lume, tocmai datorită combinației delicioase care o oferă carnea de vită proaspătă în combinația cu sosul de stridii!
Este foarte ușor de făcut și în primul rând e delicioasă.

Ingrediente pentru 2 persoane:
300g de mușchi de vită (eu am avut vițel, care și acela e foarte fraged)
1½ lingură de sos de stridii
1-2 linguri de sos de soia light (după gust)
½ linguriță de zahăr

2 linguri de ulei de arahide
3 căței de usturoi, tocați mărunt
½ ardei iute roșu, tocat mărunt (lăsați un vârf de cuțit de ardei tocat pentru decor)
2 fire de ceapă verde tocate mărunt (doar partea verde) pentru decor

200g de baby-spanac
1 lingură de vin de orez
200g de ciuperci pleurotus
1 lingură de oțet de orez sau oțet balsamic
½ linguriță de fulgi de cilli

Citeste mai departe...!

Bistro Paris Show - Bucuresti

Pentru că eu nu sunt bucureștean, nu prea mă omor să mă duc și să mă dau mare prin restaurantele, pub-urile sau terasele ”capitaliste”, adică din București. Dar când vine vorba de o participare la anumite evenimente, mă supun și fără prea multe cuvinte și mofturi, mă prezint la datorie! 

Așa că, atunci când am avut plăcerea să constat că am fost invitat să particip la o seară în stil franțuzesc, undeva în București, prin centru, la Bistro Paris, cu un meniu conceput și realizat de trei dintre participanții Master Chef (Petru Buiuca, Mehrzad Moghazehi, Alexandru ”Teacher” Cîrțu) și experimentatul Chef Ștefan Negura, bucătarul acestui minunat Bistro, n-am mai stat pe gânduri.

Chiar eram curios să văd cum se vor prezenta cu preparatele anunțate și cât de ”bestiale” vor fi sau NU!

Meniul prezentat, chiar dacă era scris în limba engleză, promitea multe arome, texturi dar și o mare complexitate în tehnicile de preparare. Într-adevar, un meniu extravagant, așa cum era anunțat în programul acestui show culinar.

Așa că, am plecat în București, în zona Dorobanți, pe strada Paris nr. 17, undeva în spatele Guvernului unde avea loc evenimentul.

Citeste mai departe...!

Antibioticele naturale si nu numai... (3)

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a recurs la plantele medicinale cu virtuți antibiotice. Desigur, el nu folosea termenul de antibiotic și nici nu vorbea de microbi, după cum nu înțelegea nici în ce mod acționau aceste plante, dar știa că folosirea lor era foarte utilă în anumite maladii.

Toate antibioticele naturale derivă din regnul vegetal. Nu sunt produse de către microbi, ci de plante medicinale. În consecință, termenul de antibiotic este înainte de toate folosit în sensul larg de ”substanță capabilă să omoare microbii patogeni sau să le împiedice multiplicarea”. Adjectivul natural evidențiază faptul că face parte din mijloacele de care dispune medicina naturistă și că este folosit din acest punct de vedere. Dacă ne gândim bine, antibioticele clasice sunt și naturale (exceptându-le pe cele de a două sau a treia generaţie), în măsura în care sunt produse de către actori ai lumii naturale: microbii!

Antibioticele naturale sunt substanțe pe care le regăsim în plante cel mai des întâlnite la noi și în speciile exotice și rare. Mai multe sute de plante posedă virtuți antibiotice, ceea ce face ca rezerva de asemenea remedii să fie mare. De mii de ani, oameni le folosesc profitând de proprietățile lor curative.

Citeste mai departe...!

Antibioticele naturale si nu numai... (2)

Până la descoperirea ”întâmplătoare” a penicilinei (primul antobiotic descoperit de Alexander Fleming - un microbiolog britanic - în anul 1929 din mucegaiul Pennicilium notatum), rănile infectate sau bolile infecţioase precum sifilisul, erau de multe ori fatale, cu toate că, natura ne-a oferit toate leacurile necesare pentru tratarea diferitelor boli sau a diverselor afecțiuni. 

Astăzi, antibioticele sintetice au ajuns un lucru obișnuit în viața fiecăruia dintre noi, iar oamenii apelează la ele din ce în ce mai mult și, uneori, fără discernământ. Am uitat astfel că tocmai mama natura ne ofera în continuare antibiotice care, pentru anumite afecțiuni, au un efect chiar mai puternic decât cel al medicamentelor sintetice. Ne bucurăm că scăpăm repede de o infecție cu ajutorul acestor medicamente, însă uităm cu desăvârșire efectele secundare, dezastruoase în timp, pe care le provoacă ele.

Astazi, produsele pe bază de plante medicinale simbolizează siguranță, în contrast cu produsele sintetice ale epocii moderne.

Fitoterapia utilizează ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unele tradiții de școli de fitoterapie folosesc plantele în întregime sau doar anumite parți ale acestor plante binefăcătoare. Una dintre condițiile necesare pentru succesul în medicina primara este disponibilitatea și utilizarea de medicamente adecvate. Plantele medicinale  au fost întotdeauna o sursă comună de medicamente, fie sub formă de preparate tradiţionale, fie în formă pură.

Multe dintre plantele numite medicinale, sunt de fapt și plante sau condimente folosite de noi în gastronomie. Așa că e bine să le cunoaștem rolul pe care îl joacă aceste ingrediente și în tratarea și combaterea multor din problemele noastre de sănătate. Se pare că sunt mai la îndemâna noastră și au puteri ”miraculoase”. Deci să le cunoaștem mai bine!

Citeste mai departe...!

Antibioticele naturale si nu numai... (1)

Circula anii trecuți printre românași un banc (ca să nu-i zic ”glumă”) de genul ăsta:
- Bunico, cum te tratezi tu când ești bolnavă?
- Păi la răceală - cu un păhărel de țuică, când îmi crește tensiunea - cu un păhărel de coniac de calitate superioară, când îmi scade tensiunea - cu un pahar de vin roșu, când nu am poftă de mâncare - cu un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai bună - cu un pahar de bere!
- Bine bunico, dar când bei apă?
- Dragul meu, de o boală din asta n-am suferit!

Medicina modernă, poate fi în cazuri de urgență singura salvare, dar este prea puțin implicată în oprirea dezvoltării unor afecțiuni, care prin metode simple pot fi evitate. Prin urmare ea trateaza o boală abia în momentul în care a apărut, când deja este prea târziu pentru a o preveni.

Aici intervin tratamentele naturiste.

Tratament natural poate fi numită oricare metodă de vindecare care nu reiese din medicina moderna. Pe lângă aceasta se numără mai ales produsele naturiste cu impact mare asupra sănătății umane.

Unele dintre aceste produse, pe care vi le prezint aici, oferă un complex amestec de microelemente, vitamine, minerale și importanți agenți antioxidanți și antibiotici, de care ne privează modul de viață nesănătos, precum și o dietă nesănătoasă. Ele nu numai că au efect ameliorator de tratament pentru anumite afecțiuni și boli, dar mai ales oferă un sprijin în dezvoltarea sistemului propriu de apărare al corpului omenesc, dându-i puterea de a preveni unele afecțiuni cauzate de factori externi, care nu se fac simțiți în mod instant.

Cei mai mulți dintre noi am auzit la un moment dat, de câteva dintre aceste "remedii magice", de la bunici sau persoane mai în vârstă. Și chiar dacă uneori ni se păreau niște "leacuri băbești caraghioase", ele s-au dovedit adesea purtătoare ale unei științe tainice și foarte vechi despre sănătate, care începe să fie redescoperită. Iar pe această cale, din ce în ce mai multe remedii naturale încep să fie atestate și recunoscute de medicina clasică.

Vom vorbi acum despre antibioticele naturale!

Citeste mai departe...!

De ce a refuzat TOP CHEF sa acorde PREMIUL 1 si distinctia de Primul Top Chef al Romaniei, lui Nico Lontras

Show-ul Top Chef România, ediția I s-a încheiat. În urma acestui show (prezentat sub denumirea de Concurs), ca de fapt în cam toate show-urile din România, indiferent pe ce post TV este difuzat, rămân o sumedenie de semne de întrebare, o mulțime de indignări și încă pe atâta frustrări!

Dar nimeni niciodată, nu și-a explicat, dar nici nu a cerut explicații de la alții, de ce ”așa” și nu ”altfel”, de ce ”negru” și nu ”alb”, de ce Giovanni Piselli și nu Nico Lontras?
Iar discuțiile aprinse de pe Facebook din ultimele 2 zile despre ce și cum și mai ales DE CE, m-au făcut să vă prezint varianta mea! Nu prea scurtă, dar sper să fie elocventă.

Nu că vreau eu să mă dau deșteptul deștepților și nici nu vreau să mă credeți că sunt partinic, fiind prieten cu Nico Lontras, dar poate că, prin ce o să scriu eu aici, pentru mulți, o să fie un posibil răspuns (nu chiar cel pe care poate și-l doreau, atât de acerb).

Împreună cu Nico Lontras la Campionatul Internațional de Gătit în aer liber - București 2011

Citeste mai departe...!