Ghidul participantului la degustări… &more

Dragi prieteni,

După ce am participat la un număr considerabil de degustări de vinuri şi după ce am organizat un număr generos de degustări, m-am gândit că ar fi cazul s-o fac “pe deşteptul”. Cum? De ce? Simplu: pentru că “unii chiar nu pricepe”. Degustările de vinuri, sunt evenimente menite să facă cunoscute pasionaţilor de vin, nişte vinuri; de un fel, de alt fel, de la un producător, regiune etc. În consecinţă, se presupune(cel puţin eu) că cei ce vin la un astfel de eveniment, vor să deguste vinurile şi să simtă parfumul şi aromele vinului; şi vor în egală măsură să afle detalii tehnice, curiozităţi, noutăţi şi informaţii diverse legat de producător, gama, vin etc. Păi asta presupune respectarea unor reguli. Şi anume:



1. Ora inceperii
Întotdeauna este anunţată ora la care începe degustarea, ba mai mult, eu anunţ ora la care doresc să “torn vinul în pahare”. Asta înseamnă că organizatorii( restaurantul, somelierul etc.) şi-au făcut ceva planuri legate de temperatura vinului, preparatele ce vor fi servite la fiecare vin, etc. Păi, dacă vreţi să participaţi la degustare, veniţi la ora anunţată, nu după 2 ore, şi cu aere de vedetă şi scandal că voi nu primiţi vinul degustat anterior – că doar voi aţi venit acolo să beţi zdravăn, nu să degustaţi „asistat”. Întârzierea dă peste cap tot programul. În primul rând că unii care au venit la timp, stau să aştepte “vedetele”, mâncarea se răceşte, vinul se încălzeşte; şi dacă prezentarea a început, îl deranjaţi pe cel care vorbeşte cel puţin, dacă nu pe toţi participanţii, când veniţi voi, gălăgioşi şi dezorientaţi, căutând masă liberă, trosnind scaunele şi defilând în toate direcţiile. „E de porc” bre! Sunteţi nişte ţărani! Tot ce înseamnă întârziere mai mare de 15 minute, este nesimţire, mârlănie şi toate celelalte…

2. Inhibătorii
Veniţi la o degustare de vinuri pentru a mirosi şi gustă vinurile, pentru a înţelege asocierea culinară a vinurilor, pentru a vă face o părere dacă vă place sau nu ceea ce degustaţi. Păi dacă vă aprindeţi ţigările şi comandaţi cafele sau o tărie(care inhibă şi alterează gustul), de ce vă mai bucuraţi? Şi dacă unii sunt ignoranţi şi loviţi la cap, ceilalţi din jur ce vină au? Din nou “e de porc” bre’, iar eu vă recomand, ca măcar până se termină prezentarea, să vă abţineţi măcar de la ţigări, căci băuturile nu-l afectează prea tare pe cei din jur. O degustare de vinuri e cu totul altceva decât ” un spriț”.



3. Respectul
Vine un personaj (sommelier, degustător, agent de vânzări, oenolog, etc.) şi latră ceva acolo, despre vinuri, despre cramă, despre ce vrea el… Eu presupun că vrei să-l auzi, iar dacă nu vrei, măcar respectă-l pe omul ăla şi taci dracu' din gură! Nu este normal să te apuci să “hăhăi” cu vecinii de masă şi să povesteşti despre ultimul amant al vecinei de la 2 sau despre ce s-a mai întâmplat în telenovela turcească ieri. E doar o chestiune de respect. Ah, respect faţă de sine, nu faţă de nefericitul acela, ce trebuie să-ţi suporte şi să acopere hăhăială ta nesimţitoare, răcnind cât îl ţin plămânii, că să-l audă ceilalţi…

4. „winelover” & „BYOB”
În ultima vreme, graţie unor nebuni uşor idealişti din lumea vinului, care visează să facă lucrurile altfel, a intrat şi la noi în ţară grupul de „winelover” şi noţiunea de „BYOB”. NU, nu voi explică ce înseamă, uite aşa, de-al dracu', că să vedeţi cât sunteţi de caraghioşi, că aţi fost la astfel de evenimente, dar nu ştiţi ce reprezintă ele.
Cum ziceam, sunt câţiva indivizi dubioşi în ţărişoara noastră (şi eu printre ei) care au umblat prin ţări străine, s-au întâlnit cu oameni, au învăţat neşte trebuiri şi au atras către România, interesul unor oameni din lumea asta nebună. A se consemna că aici mă refer strict la problema invocată, nu şi la restul acţiunilor făcute de mulţi alţii. So… fără comentarii de KK@, că dau cu „huoa”.
Stimate inoportun, inopinat participant: unde ai venit matale? La „winelover” party! Serios? De ce? Pentru că eşti… Aha! Pe bune? Cam cât de #winelover eşti tu? Păi te las să te autoevaluezi pe #winelover, asta dacă înţelegi ce înseamnă…
BYOB? Cum ar veni, o nouă ocazie de beţie! NU, prietene, NU. Şi dacă nu ştii cam cu ce lingură se mănâncă asta, te invit să participi măcar la un BYOB în afară ţării, apoi te aştept să împărtăşim impresii…
-şi asta a fost cât am putut eu de „light”, dar dată viitoare, promit că nu mă mai abţin.

5. PLATEȘTE !
Ştiu că ţi se pare că totul pe lumea asta ar trebui să fie moka, iar acel moka ţi se cuvine mai ales ţie, dar, ghinion, nu este aşa. Dacă te duci la un eveniment, anunţat cu taxă, plăteşte-o! Chiar dacă ai întârziat, trebuie să plăteşti. Şi dacă nu te trage nimeni de mânecă, să ştii că ai fost observat, notat şi catalogat = marlete! Acum ai scăpat, dar dată viitoare o să ai surpriză că poză ta este afişată la intrare cu un mare „NU” pe ea.
Pomanagii sunt cei ce nu prea au plătit lucrurile de valoare, sau cei ce nu înţeleg că totul costă pe lumea asta. Hai sictir!



Şi pentru că nu numai participanţii o dau de gard, mă iau şi de restul:

1. “Prezentatorul”
Ipocritul naibii! Mă isterizez la maxim când văd pe câte unul care ridică paharul către tavan şi se uită chiorâş/pieziş la el, în lumina… felinarului chior din cârciumă, sau poate la o lustră verde/roşie şi începe să se K@ce pe el cum că vinul e verde/galben cu dunguliţe maro… bla, bla, bla. Hai sictir băi ipocritule! Ce dracu' vezi mă? Îţi spun eu: o gloată de proşti care se uită în gură ta! S-o crezi tu! Dacă nu te-a scuipat încă nimeni, să ştii că nu-i timpul trecut! Nu-i mai cinstit să spui că în lumina asta improprie nu se poate evalua culoarea vinului, să explici cum că paharul se ţine la 45 de grade (unghi, nu tărie) pe un fundal alb şi aşa mai departe decât să te prostituezi în lumina obscură? Îţi serveşte la ceva? Parcă ţelul celor implicaţi în poveştile astea este de a împărtăşi şi de a-i învaţă şi pe ceilalţi cum stă treaba, nu a-i bagă în ceaţă mai tare…

2. Cârciumarul
(după faza asta devin „persona non grata” în cârciumi)
Un fel de zgârcit notoriu peste care a dat generozitatea… taman azi, la degustare. Să dezvoltăm: toată lumea (more or less) vrea profit, în felurite variante; cârciumarul, sigur vrea profit, în orice variantă. Te duci şi organizezi povestea cu degustarea, faci meniul asociat etc. şi-i dai indicaţii cârciumarului cât să facă porţiile, pentru că muşteriii să nu se sature ci să se întărâte din degustare şi să comande apoi, pe bani, mâncare şi băutură. Cum de ce? Păi din simplul motiv că aşa face toată lumea profitul dorit. Şi ce faci tu carciumarule? Porţii generoase de se satură aia de la al 3-lea vin deja. Ce fac ospătarii? Ăia educaţi cu cureaua lată de piele la beţiile din nopţile lungi cu pretenii tăi? Toarnă în pahare până leşină reprezentantul cramei. Păi ce dom’le? Dacă a cerut? Păi ăla e dom’ procuror… Şi la sfârşit te miri că nu ai făcut vânzare serioasă? Nici nu vei face. Până nu pricepi care-i mersul şi nu renunţi la gândul că ştii tu cum trebuie făcut orice, nu meriţi profitul.. Şi asta se va vedea din ce în ce mai tare.



3. Crama/Producătorul
Vrei să te promovezi? Vrei să-ţi faci cunoscute vinurile? Vrei să vinzi? Vrei să ţi se ducă vestea? Ai cheltuit nişte bani că să faci o degustare cu potenţiali clienţi, bloggeri, degustători, etc? Şi de ce naiba aduci vinurile tale proaste? De ce aduci vinuri albe de 3 ani? Eşti cumva masochist? Sau vrei să vezi dacă poţi să vinzi – nimic? În ziua de azi, da, poţi să vinzi ciuciu! Este o oferta atât de mare, la preţuri atât de diversificate şi accesibile, încât nimeni nu mai stă să-ţi încerce ţie toate poșircile, că poate găseşte al 9-lea vin făcut de tine, care este bunicel. NU! So… dacă tot arzi gazul, arde-l cu folos. Nu de alta, dar eu personal, nu voi scrie nimic despre o degustare sau nişte vinuri la care mai mult m-am oripilat, decât bucurat. Păi uite aşa ajung să apreciez borşurile ieftine din… „infamul magazin”.

Până mă apucă pofta de scuipat venin iar, vă las să vă liniştiţi cu un vinişor bun…



sursa: http://www.blog.pistoanebaricate.ro/ghidul-participantului-la-degustari-more/