Scurtă istorie a vinului romanesc (1) De la Burebista și viile arse, spre zilele noastre

Istoria vinului începe pe vremea dacilor

Numeroase dovezi vorbesc despre comerțul cu vin făcut prin portul Tomis. Vinul era cărat în burdufuri până la corabii unde era așezat în amforele înfipte în nisip.
"Strugure" e un cuvânt de origine Dacă, iar anticii considerau că pe meleagurile noastre s-ar fi născut zeul vinului.

La sfârșitul secolului XIX, erau plantate 200.000 de hectare cu viță, mai mult decât avem astăzi, iar România era un nume în lumea vinului.

O insecta venita din America, filoxera, distruge însă mai bine de jumătate din plantații.
În prima jumătate a secolului XX iau ființă mai multe stațiuni de cercetare viticolă, iar via își revine. Și comuniștii plantează. Și ating în 1968 un record, 325.000 de hectare de viță de vie. Se dorea, însă, cantitate și mai puțin calitate.

Renumele vinului românesc, afectat în perioada comunistă

Se exporta mult, în mare parte vin prost, iar asta ne-a stricat imaginea, imagine pe care abia acum, prin noii producători începem să ne-o reparăm.
După revoluție, viile au fost împărțite poporului, iar multe au fost lăsate în paragină. Avem acum aproape 900.000 de producători (asta dacă considerăm că orice deținător de 100 m² de viță de vie e producător de 20-50 de litri de vin!). Pe suprafețe mici și doar 1.172 cu suprafețe mai mari de 5 ha. Iar cercetarea a fost total ignorată de autoritățile noastre în ultimii ani.  La Institutul de la Valea Călugărească bate vântul.
Acum, în Romania se produc 600 de milioane de litri de vin pe an, iar media de consum este 24 de litri pe cap de locuitor, sub media europeană care ajunge și la 50 litri.


Drumul vinului din vie până la raft

Toate costurile pentru producerea unui kilogram de struguri ajung la 2 lei. Iar pentru un litru de vin sunt necesare 2 kg de struguri. Munca din cramă mai adaugă 50 de bani la preț, iar învechirea în butoi de lemn, 4,5 lei. Asta pentru ca butoaiele sunt foarte scumpe.

Se mai pun sticla, eticheta, dopul și capișonul și rezultă un total de 12 lei, prețul unui litru de vin de calitate, în ambalaj de calitate. Distribuția și reclama pot ridica prețul unui litru la 15 lei. De obicei, vinul se vinde în sticlă de 750 de mililitri.

Un vin bun, identificat printr-o hologramă specială pe sticlă Cea mai înalta treaptă de caliatate este atinsă de vinul cu însemnul DOC, vin cu denumire de origine controlată, o hologramă care se ataşează pe sticlă. În 2011, s-au acordat 32.765.000 de însemne DOC, adică undeva la 5% din întreagă producţie. O cifra nu foarte mare. Pe următoarea treaptă a calităţii este vinul inscripţionat cu IG - indicaţie geografică. Şi urmează vinurile de masă, de calitatea mai slabă, fără pretenţii de identitate, de soi sau podgorie.

Exportăm de nouă ori mai puţin decât importăm

Anul trecut am şi importat 100 de milioane de litri de vin.
"Ceea ce înseamnă foarte mult. Când spun import, mă refer cu preponderenţă la vinul vărsat, ţară de origine fiind Spania urmată de Italia. Nu este un vin special, spectaculos, un vin de masă fără pretenţia de a primi medalii", a explicat Ovidiu Gheorghe, director Patronatul Naţional al Viei şi Vinului.

Vinul este importat de marii producători, amestecat cu vin autohton şi vândut sub diferite branduri, cu specificaţia "produs în Uniunea Europeană", un vin de slabă calitate şi la preţuri mici.

Când vine vorba de export, cifrele nu sunt spectaculoase.. Exportăm de 9 ori mai puţin decât importăm. În 2011, am exportat 10 milioane de litri. Dar, în ciuda acestor date, din care nu prea ieşim bine pe hârtie, industria vinului funcţionează şi îşi schimbă imaginea. Anul trecut, vânzările vinului de calitatea au crescut cu 15%.

Cramă Atelier M1, locul unde se face cel mai bun vin din podgoria Murfatlar

În ultimii ani, mândria locului este Cramă Atelier, în care s-a investit jumătate de milion de euro din fonduri europene. Aici se face cel mai bun vin din toată podgoria. 1% din struguri, din zone atent selectate şi îngrijite ajung aici şi intră mai întâi la rece pentru că mustul să pornească fermentarea de la o temperatura mică. Strugurii sunt selectaţi manual, iar mustul ajunge în Cramă Atelier.

Răzvan Macici trăieşte de 18 ani în Africa de Sud. În 2010, a produs vinul oficial al Campionatului Mondial de Fotbal. Vine aici de patru ori pe an câteva zile şi face adevărate vrăji cu vinul.

Câteva zeci de kilometri mai la sud, tot în Dobrogea o fermă de o mie de ori mai mică decât domeniul de la Murfatlar.

Povestea vinului "Cloe des Colombes", produs de o franţuzoaică în România

Printre butucii încărcaţi de struguri, aproape de staţiunea Olimp, franţuzoaică Anne Marie Rosemberg se lupta cu păsările. Povestea ei pe meleaguri româneşti începe în 2001, când s-a îndrăgostit de acest loc, părăsit la respectivă vreme.

În Franţa, a lucrat în metalurgie după care s-a apucat de studiat vinul şi a devenit expert. A lăsat totul în Franţa şi a venit aici să facă vin. "Cloe des Colombes", aşa a numit locul de aici şi tot aşa şi vinul. Înseamnă un domeniu al porumbeilor înconjurat de un zid din piatră. Până acum n-a înţeles de ce ales să trăiască în România şi pune totul pe seama destinului, dar uşor nu i-a fost. A plantat vie, iar prima recolta a ieşit abia în 2010. Primele vinuri le-a făcut din struguri cumpăraţi. Tot ce se întâmplă aici se face manual. Produce în jur de 10.000 de sticle într-un an.

Sus, a amenajat şi un restaurant cu stil şi bun gust, cu scaune făcute din butoaie, cu uşi aduse de la un castel din Franţa şi mese cu struguri. Aici îi învaţă pe oameni să cunoască vinul, cum se combină cu mâncarea gătită de ea şi să înţeleagă câtă muncă e în spatele unei sticle de vin.

Preluare de pe ProTV