Pentru că m-am apucat să ”tocesc” și problemele de distilate, m-am hotărât să vă prezint și vouă niște informații utile despre o băutură pe care voi o adorați, dar puțini sunt cei ce o înțeleg: WHISKY.
Așa că am preluat dintr-un site specializat pe care vi-l recomand să-l citiți cu atenție lucruri foarte interesante care sunt denumite ”cele 16 lucruri pe care trebuie să le știți despre whisky”:
1. Whisky-ul ca rezultat al distilării de cele mai multe ori nu poate fi băut, având în o concentrație alcoolică între 70% și 80%. Legea scoțiană permite denumirea unui astfel de produs cu titulatura de whisky, doar dacă a fost lăsat la îmbătrânit vreme de minim 3 ani pe teritoriul Scoției în butoaie de stejar.
2. În Statele Unite, whiskey-ul este lăsat conform legilor în vigoare minim 2 ani la învechit în butoaie noi de stejar american din munții Ozark.
3. Vârsta unui whisky, mai totdeauna trecută pe etichetă este un indiciu brut despre calitatea unui whisky și va influența foarte mult ceea ce vei plăti pentru o sticlă de distilat din orz malțificat. Trebuie însă reținut că această informație referitoare la vârstă este utilă, dar nu totdeauna un whisky bătrân este un whisky mai bun, dar regula spune invariabil că este mai scump. Dacă discutăm despre un blend scotch, vârsta se referă întotdeauna la cel mai tânăr whisky aflat în compoziția amestecului. Vârsta trecută pe etichetă nu reprezintă o medie a vârstelor whisky-urilor din amestecul unui blend și nici nu înseamnă că tot whisky-ul are aceeași vârstă. Dacă vârsta nu este declarată pe etichetă, atunci putem presupune că whisky-ul poate avea cel puțin doar vârsta minimă legal impusă de 3 ani pentru cele scoțiene sau 2 ani pentru cele americane.
4. Culoarea whisky-ului este de cele mai multe ori naturală, singurul adaos legal de colorant permis prin lege este caramelul, a cărei prezență trebuie specificată pe etichetă. În general culoarea se datorează procedeelor de maturare și a butoaielor folosite.
5. În Scoția nu este permisă niciodată folosirea de butoaie noi din lemn de stejar pentru maturarea whisky-ului. Ele anterior trebuie să fi adăpostit pentru minim 6 luni un alt produs alcoolic: vin, bere, rom, whiskey american.
6. În Statele Unite în schimb, nu este niciodată permisă maturarea whiskey-ului în butoaie de stejar care nu sunt la prima folosire. Dacă un distilat din orz malțificat este lăsat la învechit în butoaie care nu sunt din stejar, atunci el nu poate primi denumirea de whisky/whiskey.
7. Odată pus în butoaie, prin interacțiune dintre alcool și lemnul de stejar, anual se va pierde prin evaporare o cantitate egală cu 2%. Tot 2% se pierd anual și din tăria alcoolului. Acest proces chimic este denumit plastic de producătorii din industrie... angel’s share.
8. Whisky-ul nu are termen de garanție, fiind valabil oricât dacă se găsește într-o sticlă sigilată cu dop de plută sau metal. De asemenea odată îmbuteliat, whisky-ul nu mai îmbătrânește, dar poate deveni mai valoros. Odată ce ați deschis o sticlă de whisky, este bine de știut că în maxim 5 ani se va oxida, sau chiar mai devreme dacă raportul dintre cantitatea rămasă în sticlă și oxigenul dislocat este favorabil ultimului.
9. În Scoția există mai multe regiuni în care se produce whisky-ul, regiuni ce imprimă diferite caracteristici produsului finit. Ele au fost inițial denumite folosindu-se vechile zone administrativ teritoriale de unde se percepeau taxele: Speyside, Highlands, Lowlands, Islands, Islay, Campbeltown. Adică pur și simplu trebuie să mai înveți și geografia Scoției...!
Există totuși și alte zone pe glob unde producția de whisky are deja tradiție: Irlanda, Statele Unite, Suedia, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Japonia.
10. Irlandezii folosesc pentru distilarea whisky-ului un decoct în care pe lângă orzul malțificat adaugă și orz crud. Tot ei sunt cei care au inventat distilarea continuă prin alambic cu coloană, iar considerând că whisky-ul produs de ei este calitativ superior scoțienilor, au decis să-l scrie whiskey, adică... cu un E în plus față de scrierea scoțiană, denumire preluată de la ei și de către americani.
11. Whisky-ul considerat afumat își are originile în insula hebrideeană Islay. Pe lângă folosirea turbei la încălzirea alambicurilor, la focul ei este uscat și orzul ceea ce imprimă în compoziția lui fenoli ce mai târziu sunt transmiși whisky-ului sub forma aromelor de fum, medicinale, iodate.
12. „Whisky on rocks” se referea literalmente la adăugarea de pietre reci luate din râu în recipientul din care se consuma distilatul. Odată cu apariția răcitoarelor și a frigiderelor, pietrele au fost înlocuite de cuburile de gheață.
13. În mod normal, whisky-ul se bea sec sau doar cu apă plată adăugată. Gheața îngheață aromele și creează senzația domolirii puterii alcool-ului din pahar. În lumea pasionaților de whisky nu există termeni precum ”whisky and soda” sau ”whisky and cola” cunoscut la noi ca”whisky-cola”.
14. Paharul din care bei un whisky sau un whiskey are o formă ce nu trebuie neglijată și care este importantă. Depinde în primul rând ce bei și ce îți propui în momentul în care vrei să-ți torni un whisky. Paharul de forma lalelei sau sniffter, mai cunoscut ca Glencairn (vezi foto de mai jos), după numele producătorului Glencairn Cristal este mult mai indicat dacă deguști pentru prima dată un malț, chiar dacă ai toate informațiile prealabil adunate. Forma de bulb în care se toarnă whisky-ul are legătură mai mult cu mirosul. Pentru a putea detecta mai bine parfumul unui whisky, acest pahar este mult mai recomandat. Vaporii aromatici se ridică și sunt astfel ghidați către nasul vostru către deschiderea mai îngustă a gurii paharului față de baza bombată.
15. Diferența dintre ”Bourbon whiskey” și ”Tennessee whiskey” este data de metoda de filtrare ultimului sortiment, care înainte de a fi pus în butoaiele de stejar, este trecut printr-un filtru de carbune din lemn dulce de arțar. Procedeul se numeste Lincoln County Process.
16. Nu există cel mai bun whisky din lume pentru că mirosul și gustul sunt experiențe personale, iar un whisky nu trebuie băut pentru că este un statement social sau aspirațional.
Așa că am preluat dintr-un site specializat pe care vi-l recomand să-l citiți cu atenție lucruri foarte interesante care sunt denumite ”cele 16 lucruri pe care trebuie să le știți despre whisky”:
1. Whisky-ul ca rezultat al distilării de cele mai multe ori nu poate fi băut, având în o concentrație alcoolică între 70% și 80%. Legea scoțiană permite denumirea unui astfel de produs cu titulatura de whisky, doar dacă a fost lăsat la îmbătrânit vreme de minim 3 ani pe teritoriul Scoției în butoaie de stejar.
2. În Statele Unite, whiskey-ul este lăsat conform legilor în vigoare minim 2 ani la învechit în butoaie noi de stejar american din munții Ozark.
3. Vârsta unui whisky, mai totdeauna trecută pe etichetă este un indiciu brut despre calitatea unui whisky și va influența foarte mult ceea ce vei plăti pentru o sticlă de distilat din orz malțificat. Trebuie însă reținut că această informație referitoare la vârstă este utilă, dar nu totdeauna un whisky bătrân este un whisky mai bun, dar regula spune invariabil că este mai scump. Dacă discutăm despre un blend scotch, vârsta se referă întotdeauna la cel mai tânăr whisky aflat în compoziția amestecului. Vârsta trecută pe etichetă nu reprezintă o medie a vârstelor whisky-urilor din amestecul unui blend și nici nu înseamnă că tot whisky-ul are aceeași vârstă. Dacă vârsta nu este declarată pe etichetă, atunci putem presupune că whisky-ul poate avea cel puțin doar vârsta minimă legal impusă de 3 ani pentru cele scoțiene sau 2 ani pentru cele americane.
4. Culoarea whisky-ului este de cele mai multe ori naturală, singurul adaos legal de colorant permis prin lege este caramelul, a cărei prezență trebuie specificată pe etichetă. În general culoarea se datorează procedeelor de maturare și a butoaielor folosite.
5. În Scoția nu este permisă niciodată folosirea de butoaie noi din lemn de stejar pentru maturarea whisky-ului. Ele anterior trebuie să fi adăpostit pentru minim 6 luni un alt produs alcoolic: vin, bere, rom, whiskey american.
6. În Statele Unite în schimb, nu este niciodată permisă maturarea whiskey-ului în butoaie de stejar care nu sunt la prima folosire. Dacă un distilat din orz malțificat este lăsat la învechit în butoaie care nu sunt din stejar, atunci el nu poate primi denumirea de whisky/whiskey.
7. Odată pus în butoaie, prin interacțiune dintre alcool și lemnul de stejar, anual se va pierde prin evaporare o cantitate egală cu 2%. Tot 2% se pierd anual și din tăria alcoolului. Acest proces chimic este denumit plastic de producătorii din industrie... angel’s share.
8. Whisky-ul nu are termen de garanție, fiind valabil oricât dacă se găsește într-o sticlă sigilată cu dop de plută sau metal. De asemenea odată îmbuteliat, whisky-ul nu mai îmbătrânește, dar poate deveni mai valoros. Odată ce ați deschis o sticlă de whisky, este bine de știut că în maxim 5 ani se va oxida, sau chiar mai devreme dacă raportul dintre cantitatea rămasă în sticlă și oxigenul dislocat este favorabil ultimului.
9. În Scoția există mai multe regiuni în care se produce whisky-ul, regiuni ce imprimă diferite caracteristici produsului finit. Ele au fost inițial denumite folosindu-se vechile zone administrativ teritoriale de unde se percepeau taxele: Speyside, Highlands, Lowlands, Islands, Islay, Campbeltown. Adică pur și simplu trebuie să mai înveți și geografia Scoției...!
Există totuși și alte zone pe glob unde producția de whisky are deja tradiție: Irlanda, Statele Unite, Suedia, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Japonia.
10. Irlandezii folosesc pentru distilarea whisky-ului un decoct în care pe lângă orzul malțificat adaugă și orz crud. Tot ei sunt cei care au inventat distilarea continuă prin alambic cu coloană, iar considerând că whisky-ul produs de ei este calitativ superior scoțienilor, au decis să-l scrie whiskey, adică... cu un E în plus față de scrierea scoțiană, denumire preluată de la ei și de către americani.
11. Whisky-ul considerat afumat își are originile în insula hebrideeană Islay. Pe lângă folosirea turbei la încălzirea alambicurilor, la focul ei este uscat și orzul ceea ce imprimă în compoziția lui fenoli ce mai târziu sunt transmiși whisky-ului sub forma aromelor de fum, medicinale, iodate.
12. „Whisky on rocks” se referea literalmente la adăugarea de pietre reci luate din râu în recipientul din care se consuma distilatul. Odată cu apariția răcitoarelor și a frigiderelor, pietrele au fost înlocuite de cuburile de gheață.
13. În mod normal, whisky-ul se bea sec sau doar cu apă plată adăugată. Gheața îngheață aromele și creează senzația domolirii puterii alcool-ului din pahar. În lumea pasionaților de whisky nu există termeni precum ”whisky and soda” sau ”whisky and cola” cunoscut la noi ca”whisky-cola”.
14. Paharul din care bei un whisky sau un whiskey are o formă ce nu trebuie neglijată și care este importantă. Depinde în primul rând ce bei și ce îți propui în momentul în care vrei să-ți torni un whisky. Paharul de forma lalelei sau sniffter, mai cunoscut ca Glencairn (vezi foto de mai jos), după numele producătorului Glencairn Cristal este mult mai indicat dacă deguști pentru prima dată un malț, chiar dacă ai toate informațiile prealabil adunate. Forma de bulb în care se toarnă whisky-ul are legătură mai mult cu mirosul. Pentru a putea detecta mai bine parfumul unui whisky, acest pahar este mult mai recomandat. Vaporii aromatici se ridică și sunt astfel ghidați către nasul vostru către deschiderea mai îngustă a gurii paharului față de baza bombată.
15. Diferența dintre ”Bourbon whiskey” și ”Tennessee whiskey” este data de metoda de filtrare ultimului sortiment, care înainte de a fi pus în butoaiele de stejar, este trecut printr-un filtru de carbune din lemn dulce de arțar. Procedeul se numeste Lincoln County Process.
16. Nu există cel mai bun whisky din lume pentru că mirosul și gustul sunt experiențe personale, iar un whisky nu trebuie băut pentru că este un statement social sau aspirațional.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îmi pare rău, dar nu mai admit Anonimat la comentarii, pentru că sunt asaltat de reclame pentru site-uri pentru bărbați, nu despre conținutul blogului!
Vă mulțumesc pentru înțelegere!